Tăcerea femeilor – ce ne învață regina Briseis?

N-am știut la ce să mă aștept de la o carte precum Tăcerea femeilor. Mă intriga titlul – să nu uităm, sunt o femeie ce creează conținut digital și-l împărtășește cu lumea întreagă – și mă fascina în același timp. Am parcurs-o în două zile, după orele de muncă. Am lăsat-o cu greu din mână în prima seară din cauza poveștii sfâșietoare și a personajelor care promiteau să te bântuie dacă nu aflai deznodământul. În plus, mi-a adus cumva aminte și de copilărie, de momentele în care citeam Legendele Olimpului. Nu în ultimul rând, cartea e un bun reality check, mai ales în momentele pe care le traversăm acum. Așa că despre asta îți voi povesti în continuare.

Tăcerea femeilor – specificații

Editura: Pandora
Autor: Pat Barker
An apariție: 2019 (2018 versiunea în limba engleză)
Număr capitole: 47
Număr pagini: 329
Cuvinte cheie: ficțiune literară
Stil: Ne aflăm în perioada Războiului Troian, iar personajele principale sunt Briseis, regina din Lyrnessus și celebrul războinic Ahile. Discursul epic e prezentat din prisma ambilor, cu accentul pus pe trăirile reginei transformată în sclavă și ale femeilor de-o seamă cu ea, ce au aceeași soartă. Puternic înrădăcinată în mitologia greacă, avem în față un personaj feminin de excepție, care a influențat considerabil Războiul Troian. Asta e cu atât mai formidabil, cu cât slavele grecilor erau dezumanizate și tratate ca obiecte. Cu siguranță e o lectură menită să te facă să-ți pui întrebări!

Ce ne învață Regina Briseis în tăcerea femeilor?

Am fost născută și crescută într-o lume în care n-am simțit discriminări de gen pe propria piele. Așa că atunci când am pășit în lumea lui Briseis, care la 14 ani a fost dată regelui din Lyrnessus pentru a-i deveni regină, n-am putut decât să mă simt recunoscătoare pentru lumea în care trăiesc.
Azi putem alege atât de mult, încât gândul la o viață lipsită de libertate pare ceva foarte îndepărtat. Știm cu toții că nu-i chiar așa, că relativ recent, odată cu mișcările femeilor, am ajuns să avem dreptul la vot de exemplu. Și că mai există discriminare de gen pe blog, așa că mai e cale de făcut până la egalitate.

Ne-am obținut libertatea cu multe sacrificii – să o prețuim!

Spuneam că Briseis a ajuns sclavă a grecilor, mai exact i-a fost dată lui Ahile ca recompensă pentru cucerirea regatului Lyrnessus. ”Un sclav nu este un om tratat ca un obiect. Un sclav este un obiect, atât în percepția proprie, cât și în a celorlalți”, ne spune Briseis încă din primele pagini.

Așa că nu ne rămâne decât să prețuim și să celebrăm libertatea pe care o avem azi. Mai mult, cred că e nevoie să o clădim și să o susținem în continuare, ca să ne asigurăm că și generațiile ce vor urma se vor bucura de ea. În momentele de criză vedem cât e de fragil un astfel de concept.

S-a dus vremea zeilor!

Într-o lume guvernată de zei, alegerile oamenilor erau extrem de limitate. Asta cu atât mai mult cu cât descoperirile științifice din acea vreme erau puține și puse tot în seama zeităților. Nu doar frumusețea oamenilor se datora unei zeițe, ci și existența vânturilor și direcția în care băteau și modul în care influențau ele războaiele.

Același principiu se aplica și când venea vorba de statutul sau meseriile oamenilor. ”Se spune că dacă unui om îi sunt dragi instrumentele îndeletnicirii lui, înseamnă că zeii i-au hărăzit-o”. Iar dacă viața ta lua o turnură neașteptată – îți era ucisă toată familia în război și ca femeie erai luată sclavă și folosită de unul sau mai mulți bărbați – erau tot planurile zeilor.

Așa că azi, nu pot decât să apreciez și mai mult tehnologia ce ne înconjoară, toate descoperirile științifice făcute și legile existente care protejează omul și femeia!

Să ne facem vocea auzită!

”Eu trebuie să îndur totul și să nu spun nimic și, dacă încerc totuși să stau de vorbă cu el, îmi zice: Unei femei îi șade bine să tacă.” spunea una dintre prietenele lui Briseis, sclavă a unui grec la rândul ei.

Briseis și-a găsit vocea și tăria de a-i spune la Ahile că va avea un copil, al cărui tată era el. Totuși, a rămas o femeie care și-a purtat cu demnitate tăcerea la care era condamnată, chiar și atunci când a fost căsătorită cu Alcimus, la cererea lui Ahile.

Din asta cred că putem să prețuim cu atât mai mult libertatea de exprimare pe care o avem azi. Și să ne facem vocea auzită, iar și iar și iar!

P.S. Recenzia mea pentru această carte este ★★★★☆. Cu siguranță o lectură ce merită să ajungă în biblioteca noastră!