Fericirea e un ac de siguranță – recenzie

Cartea am găsit-o din întâmplare și am ajuns s-o iau cu mine până la celălalt capăt al pământului – atât de mult mi-a plăcut. Am văzut-o într-o zi pe un raft al unei librării de Cluj. Era înconjurată de alte cărți – câteva sute probabil. Și totuși, aceasta era roz și scria pe ea că fericirea e un ac de siguranță. Striga, nu alta, să fie răsfoită. I-am citit primul capitol acolo în librărie, stând în picioare. Restul e poveste.

Ce prezintă cartea?

Fragmente din viață. Asta a noastră, de zi cu zi. Fără filtre. Răzvan Exarhu – autorul cărții – prezintă cu mult realism și umor întâmplări simple și cu mult tâlc. De la țiganca din Obor ce vindea ace de siguranță, la salata boeuf. De la fel și fel de momente ce ne fac pe noi, ca nație, fericiți și până la rubricile Haideți să haidem care sunt un deliciu când vine vorba de a face haz de necaz. <br> Cartea îți expune aspecte pe care le-ai întâlnit, care te-au format într-un fel sau altul, dar pe care contextul în care trăiești te face să le fi pus într-un sertar vechi, vechi, în care nici nu mai știi ce este. La ce mă refer?

• La acele de siguranță prinse în hainele femeilor ce puteau repara orice stricăciune. Mie mi-a adus aminte de bunica.
• La bormașina indispensabilă din casa fiecărui român, că doar fiecare trebuie să dea câte o gaură. Aici m-am regăsit perfect, că doar m-am mutat recent într-un bloc în care se vindeau apartamente semifinisate.
• La ilustrația de pe coperta din spate: Ca oameni toți greșim, dar mai ales ceilalți, unde-i extraordinar sumarizat sindromul ce-l avem cu toții. Cel în care ne comparăm cu ceilalți, ne căutăm scuze, ne plângem de milă și care mă duce cu gândul la arhaicul capra vecinului.

Unde mai pui că întreaga carte e ilustrată de Andreea Chirică și că mixul text și vizual e cât de poate de reușit?!

Fericirea e un ac de siguranță – fragmente

Vă las aici doar câteva fragmente din carte din rubrica mea preferată: Haideți să haidem. Asta ca să vă fac poftă de citit!

• ”A întâlnit cineva un taximetrist care să nu se simtă jignit când primește monede?”
• ”Atâta vreme cât în țară mai răsună flexul și bormașina, înseamnă că nu e totul distrus.”
• ”E o bucurie să nu înjuri singur. În fond, trăim în civilizație, nu în junglă.”
• ”P.S. Am aflat că s-a închis shaormăria numită, sensibil, La Eminescu.
  «Ce e rău și ce e bine/ Tu te-ntreabă și socoate. » ”

În loc de încheiere, am să las o poză cu cartea făcută în Mauritius, că doar n-am vorbit aiurea când am zis că am luat-o cu mine la celălalt capăt de lume. Și dacă vreți să-l auziți live pe Exarhu, o puteți face în fiecare dimineață în timpul săptămânii – are un matinal pe Rock FM. Sau puteți să îl urmăriți online.