Stresul – cum să-l îmbrățișăm și să-i facem față?

Stresul e unul dintre cuvintele pe care le auzim din ce în ce mai des în spațiul public. Iar nota din spatele conceptului e de multe ori conotativă, dăunătoare chiar. Chit că se poate discuta mult pe baza acestui subiect, mai ales că a fost atât de studiat în ultimii ani (și este în continuare), azi vreau să vorbim puțin despre atitudinea noastră față de acesta. Așa că hai să vedem dacă-i posibil să îmbrățișăm stresul și cum să facem asta.

Ce este stresul?

Multe reacție de anxietate apar datorită necunoscutului. Și putem să ne simțim anxioși față de stres pentru că nu știm ce este, pentru că-l percepem ca fiind o stare negativă, care nu-i normal să fie simțită. Așa că hai să vedem ce e stresul?

Pe scurt, stresul e o reacție a organismului în fața modificărilor, care-i permite să se adapteze la acestea. Stresul nu-i nou, nu-i introdus de secolul XXI și e un aspect perfect normal din viața noastră. Sunt autori (ex. Patrick Legeron), care consideră că stresul nu e nici bun, nici rău – că pur și simplu există – similar cu emoțiile. Pe de altă parte, Hans Seyle disting între stres negativ, numit și distres, și stres pozitiv, numit și eustres – referindu-se din nou la efectele acestuia.

Ca să înțelegem mai bine, stresul diferă de la om la om, așa că dacă am pune 2 oameni diferiți în fața unui program solicitant la locul de muncă, poate unul va claca din cauza stresului și celălalt va excela sub presiune. Același factor de stres, rezultate diferite. Cum s-a ajuns aici?

Ce influențează nivelul de stres?

E un cumul de factori ce contribuie la modul în care facem față stresului. Conceptul de coping, ce vine din engleză, se referă fix la acest aspect.

Cred că ați observat deja că fac mereu referire la modalitatea de coping, fără să încerc să combat stresul în sine. Așa cum am exemplificat mai devreme, situațiile pe care le putem percepe ca fiind stresante apar în urma unor evenimente obiective (ex. de 2 săptămâni stau câte 3 ore în plus peste program în fiecare azi). Adică nivelul de stres nu-i dat de o situație (că situația e singulară), ci de modul în care o percepem. Iar modalitatea noastră de a percepe și interpreta apoi situații (stresante – indiferent că facem referire la eustres sau distres), depinde mult de: materialul genetic, personalitate și aspecte fiziologice.

Cum ne pregătim pentru situații stresante?

Pe scurt, răspunsul e: investește în tine! Construind pe conceptul că stresul e o normalitate, că apare în viața fiecăruia (fără a-l percepe ca pe ceva negativ), hai să vedem cum ne putem pregăti să-i facem față. Las mai jos o listă cu idei – sper să vă fie de folos.

• cunoaște-ți pragurile – care-i zona în care operezi la capacitate optimă? Ideal, îți vei aloca resursele mereu la acea limită, sau dincolo de ea (cu puțin).
• ia pauze! Relaxează pragurile de care spuneam anterior din când în când. Nu uita că și mușchii se tonifiază după ce depui efort, nu în timpul acestuia, așa că pauzele sunt necesare.
• ia-ți un mentor. Un companion de drum care să te ajute cu idei, sugestii și poate chiar soluții atunci când lucrurile devin complicate (profesional sau personal). Fie că-i un prieten bun sau un profesionist care crezi că te-ar putea ajuta, cere ajutorul, asta-i cheia.
• investește în reziliență. În cazul în care stresul aduce cu sine un eșec, e vital să știm să-i facem față în mod corespunzător.
• Fii blând/ă cu tine, dă-ți timp. Pe măsură ce ajungi să te cunoști mai bine, vei găsi noi mecanisme de coping cu stresul.

Am pus mai sus câteva soluții. Lista nu e exhaustivă, ia-o ca pe un start. Alege un element de aici pe care vrei să-l pui în practică și urmărește rezultatele în timp. Stresul nu va dispărea niciodată pentru că e un aspect natural al vieții, dar atitudinea noastră față de el ușurează sau îngreunează situația. Alege înțelept!