Dopamina – molecula care ne face să vrem mai mult

Una dintre cele mai provocatoare cărți citite recent a fost dopamina. Da, recunosc că m-a atras ca un magnet și că m-au făcut să o citesc întrebările la care promitea să răspundă:

• ”De ce suntem obsedați de lucrurile pe care ni le dorim și, odată ce intrăm în posesia lor, ne plictisim?
• De ce iubirea trece atât de rapid de la pasiune la indiferență?
• De ce unii oameni sunt liberali fanatici și alții sunt conservatori inveterați?”

Lista întrebărilor continuă și pot spune că nu dezamăgește cu răspunsurile pe care le oferă. Hai să descoperim împreună Dopamina – recenzia cărții e mai jos!

Dopamina – specificații

Editura: Publica
Autor: Daniel Z. Lieberman, Michael E. Long
An apariție: 2019 (2018 versiunea în limba engleză)
Număr capitole: 7
Număr pagini: 331
Cuvinte cheie: non-ficțiune, știință, psihologie
Stil: Puternic fundamentată din punct de vedere științific, Dopamina este o carte ce explică numeroase comportamente întâlnite în viața de zi cu zi în termeni simpli, pe înțelesul publicului larg. Informațiile prezentate sunt susținute cu exemple concrete și fundamentate ștințțific (având numeroase trimiteri către cercetările de unde a fost extrasă informația).

Ce învățăm din această carte? Dopamina și misterele ei deslușite

Ca omenire, am descoperit această moleculă în urmă cu mai bine de 60 de ani, în 1957. Relativ recent, uitându-ne la întreaga noastră istorie. O cercetătoare este cea care stă în spatele acestei descoperiri, Kathleen Montagu, iar la început nu știam mai nimic despre ea. În timp am ajuns la cunoștințe uluitoare (de exemplu doar 0,0005% din celulele creierului o produc – asta înseamnă o celulă din două milioane) și sunt sigură că mai avem multe de descoperit. Iar din ce știm până în acest moment, cred că avem multe de învățat fiecare dintre noi.

”Ea ne face să ne îndreptăm privirea către cer pentru a găsi izbăvirea și pe Dumnezeu; este motivul pentru care raiul este sus și pământul este jos. Este combustibil pentru motorul visurilor noastre; este sursa disperării noastre când eșuăm. Este explicația căutărilor și reușitelor noastre, a descoperirilor și prosperității noastre.
Și este motivul pentru care fericirea noastră nu este niciodată de durată.”

Explicația plictiselii

Pe scurt, e dopamina! Pe larg însă, e important să înțelegem cum funcționează această moleculă: ”activitatea dopaminei nu este un indicator al plăcerii. Este o reacție la neprevăzut – la posibilitate și anticipare.”
Adică dopamina se manifestă atunci când ne dorim ceva și știm că am putea obține acel lucru sau experiența respectivă.

”Dar uneori, când obținem lucrurile pe care ni le dorim, nu este atât de plăcut pe cât ne-am așteptat. Entuziasmul dopaminergic (adică emoția anticipării) nu durează la nesfârșit, pentru că, în cele din urmă, viitorul devine prezent. Misterul tulburător al necunoscutului devine familiaritatea plictisitoare de zi cu zi.”

Uite așa apare plictiseala: de hainele pe care le cumpărăm și nu le mai purtăm, de mâncare, de locuri de muncă, etc.

Omul și nefericirea – cum ajungem aici?

”Orbis non sufficit” explică demult ce efect poate avea dopamina în exces. Lumea care nu mai e de ajuns cauzează nefericire, ne face să căutăm încontinuu următorul obiectiv la care vrem să ajungem, fără a ne bucura niciodată de cele deja obținute. Dopamina în exces ne împiedică să trăim în prezent, aici și acum, și nefericirea apare atunci când trăim într-un viitor proiectat, nefiind niciodată mulțumiți cu ce ne oferă prezentul.
Apar astfel relații dificile cu cei din jur.

Cum putem învăța să trăim în prezent? Meditația este o modalitate la îndemâna oricui. Apoi, a fi prezent în natură poate să joace un rol important în a ne ancora în prezent. Și mai sunt activitățile meșteșugărești care ne ajută să ne conectăm la aici și acum.

Să fim înțelegători și mai blânzi

Atât cu noi, cât și cu cei din jur. Fiind conștienți de procesele care au loc în mintea noastră (cum funcționăm), dar și de neurotransmițătorii (substanțe chimice) care influențează această funcționare, avem filtre noi prin care putem trece informațiile. Așa că înainte de a judeca diverse acțiuni, șansele sunt mai mari să fim mai îngăduitori.

În care vom găsi numeroase exemple care ne ajută să înțelegem cum funcționează dopamina și cum influențează diverse situații. Ne sunt prezentate persoane dependente de alcool și droguri, de sex, de succes și așa mai departe. Scopul e să înțelegem și să ne deschidem orizonturile, nu să judecăm.

Vreau să reținem un aspect esențial: dopamina nu este bună sau rea – ea este și ne poate influența în diverse modalități, în funcție de mai mulți factori. Ținând cont că e centrul motivației, avem nevoie de ea, la fel cum avem nevoie să fim ancorați în prezent, în momente de genul aici și acum. Așa că din nou, după o lungă călătorie în adâncul creierului nostru (până la nivelul substanțelor chimice care se găsesc în el), ajungem la concluzia că echilibrul e cheie.

Recenzia mea pentru această lectură: ★★★★★. 

Te pasionează înțelegerea modului în care funcționează organismul uman și ce ne influențează comportamentul?