Emoțiile – ce sunt și ce facem cu ele?

În seria #KnowledgeExpress pe care am început-o pe instagram, am povestit zilele trecute și despre emoții. Un subiect extrem de cerut de voi, așa că las și aici informațiile cheie prezentate. Și înainte să începem, vin cu o precizare: emoțiile nu sunt rele – au mereu un scop (vin din adâncul istoriei noastre ca omenire și ne-au ajutat să supraviețuim).

Ce sunt emoțiile?

Un set complex de interacțiuni între factori obiectivi și subiectivi, mediate de sistemul neuronal (sau de cel hormonal uneori). Să luăm un exemplu: soțul pune sare în ciorbă. O interpretare subiectiva din partea soției ar putea fi: nu îi place mâncarea sau, pur și simplu să considere că e un moment în care corpul soțului are mai multă nevoie de sare.

Aceste interacțiuni provoacă sentimente (experiențe afective plăcute sau neplăcute) și procese cognitive generale, ce ne fac să apreciem într-un fel sau altul experiența. Un proces cognitiv reprezintă prelucrarea mentală a informației.

Emoțiile în lumea reală

Ai spus vreodată un lucru pe care ți-ai fi dorit mai apoi să nu-l fi rostit. Sau ai dat send acelui email în care „le arătai tu cum stă treaba”? și apoi când ți-ai dorit să faci recall era deja prea târziu pentru că-l văzuse toată lumea? Eu am făcut-o. Și acestea sunt momentele în care ne lăsăm deturnați de emoții.

De ce pățim asta?

Cineva ne spune un lucru și îl interpretăm ca fiind negativ (sau poate chiar este). Sistemul limbic (zona emoțională a creierului) reacționează la acest imllus și eliberează substanțe chimice. Intrăm astfel în modul luptă sau fugi și ne apărăm spunând ceva ce ajungem să regretăm ulterior. În tot acest timp, neocortexul e un spectator (lobul frontal, partea umană, responsabilă de discernământ, luare de decizii, etc). Concluzia-i că acest sistem limbic e mai rapid – de ce?

Toate senzațiile și percepțiile noastre sunt preluate de către nervi, ajung în coloana vertebrală și nervii spinali duc informația spre creier – totul trece prin sistemul limbic înainte să ajungă în neocortex. Din acest motiv simțim emoția întâi (și sunt șanse enorme să reacționăm emoțional la fel și fel de situații), înainte să intre în scenă umanul din noi.

Ce-i de făcut?

• Sa ne îmbogățim vocabularul când vine vorba emoții, pentru a le putea recunoaște și exprima.
• Sa urmărim propriile emoții (să le punem într-un jurnal)
• Să cerem feedback (pentru a înțelege cum reacționăm în diferite situații)
• Să acceptăm emoțiile ca fiind parte din noi.
• Să ținem cont de neuroplasticitate – putem să învățăm, inclusiv la capitolul emoții, și să bătătorim noi căi în modul în care funcționează creierul.

Sper că ați găsit utile aceste informații și nu uitați: pe măsură ce devenim mai buni în a ne recunoaște emoțiile, cu atât cresc șansele de a nu deveni deturnați de ele.