Spovedania unui preot ateu – recenzie

Cluj-Napoca. Piața Unirii. Un târg de carte. Am ajuns și eu acolo, bineînțeles – doar îmi place să rătăcesc printre scriituri, să răsfoiesc pagini abia ieșite din tipar și să descopăr miracole ascunse între coperte. Uneori chiar secrete aș spune – pentru mulți scrisul devine un mijloc de eliberare și de regăsire. Și cum nu te poți regăsi cu adevărat decât înfruntându-ți propriile trăiri și cotloane ascunse (demoni le-ar spune unii), iată-ne în fața faptului împlinit. Bineînțeles că mai descoperi și SFuri savuroase, ficțiune ce se confundă cu realitatea pe alocuri și chiar spovedanii trecute pe hârtie. 🙂 Bine, recunosc că-mi doream de mult timp să citesc Spovedania unui preot ateu, așa că am profitat de ocazie și am luat-o.

Mai trebuie să admit un lucru – au citit-o multe alte persoane înaintea mea. Dar repet o idee pe care am mai tot spus-o în articolele despre cărți – ele ajung la noi când suntem pregătiți să le înțelegem. Degeaba încercam să citesc cartea aceasta în urmă cu 2 ani – perspectivele erau mult diferite. Așa că hai să începem.

Spovedania unui preot ateu – detalii carte & structură

Titlu: Spovedania unui preot ateu
Autor: Ion Aion (pseudonim)
Editura: Curtea Veche
An apariție: 2017
Număr pagini: 174
Structură discurs: narațiune la persoana I, cu inserții de dialog cu oameni simpli, tipologii întâlnite în parohiile de la țară.
Comentarii: da, cartea chiar e scrisă de un doctor în teologie ortodoxă, care a fost preot 11 ani și care mai apoi și-a dat demisia din acest rol.

La ce te poți aștepta citind spovedania unui preot ateu?

• Perspectivă diferită – cea a unui om care aude păcatele enoriașilor, care-i botează și mai apoi îi îngroapă pe aceștia cu neputința omului de rând. De altfel, primul capitol se numește ”Introducere în lumea ta”.
• Diferențiere profundă între religii și credință – asta venind din partea unei persoane care a studiat mult domeniul.
• Exemple simple – frânturi din viața cotidiană a unei mici comunități.
• Umor (mai ales în prima parte). Comicul vine din situațiile în sine, din ironia sorții, din fățărnicia oamenilor – din orice.
• Final neașteptat, care-i necesar să fie iterpretat metaforic (pentru a avea sens).
• Un nou crez, care-i esența cărții până la urmă. Și acesta vine din partea unui om care a înțeles încotro ne îndreptăm, dar care nu-i judecă pe cei care au în continuare nevoie de religii. Doar înțelege că-s cărări diferite și Ion Aion, în Spovedania unui preot ateu, se adresează celor cu credință, care pot trăi în lipsa religiei.

Cu siguranță că-i o carte ce dă de gândit. Merită citit, măcar de dragul de a vedea ce-i pe cealaltă parte a monedei.
P.S. Take it with a pinch of salt.

Pe scurt, recenzia cărții e: ★★★★☆ .

În loc de încheiere, las aici un video de la TEDx Eroilor din Cluj-Napoca unde a fost prezent și Ion Aion. E o scurtătură când vine vorba de perspectiva lui, dar cartea aduce o notă în plus de umor și mai multe detalii, bineînțeles.

Ai citi această carte? Iar dacă ai făcut-o deja, cum ți s-a părut și câte ★ îi dai?