Reziliența prin ochii unui Navy SEAL

Prima dată am auzit de conceptul rezilienței în urmă cu doi ani, când am participat la un workshop despre eșecuri. Nu spun că n-am mai întâlnit termenul până atunci, dar n-am stat să-l analizez sau să-l interiorizez. De atunci însă, reziliența a fost ceva ce-mi doream să am. Și azi, după ce am citit cartea cu același nume, aș vrea să vorbim puțin de acest aspect.

Reziliența – specificații

Editura: ACT și Politon
Autor: Eric Greitens
An apariție: 2017 (și 2015 pentru versiunea în limba engleză)
Număr capitole: 23
Număr pagini: 349
Alte detalii: dezvoltare personală
Stil: Cartea este scrisă sub forma unor scrisori adresate unui fost coleg Navy SEAL de către Eric Greitens. Trimiterile sunt frecvente către multitudinea de elemente ale rezilienței, urmărind ca fir narativ povestea lui Walker (un pseudonim ales de autor pentru colegul său) care încearcă să depășească stresul posttraumatic.

Reziliența – dincolo de copertă

După ce a servit timp de 6 ani ca soldat Navy SEAL, inclusiv în Afganistan, Walker se întoarce înapoi în SUA, la familia lui. Încearcă să o ia de la capăt ca tată, soț și om al comunității. Însă după ce fratele său moare într-un accident de mașină, simptomele de stres posttraumatic încep să-l bântuie pe Walker și să-i transforme comportamentul substanțial. Se aruncă la pământ din mașină crezând că este urmărit de lunetiști sau cercetează toată casa cu un pistol în mână, în miezul nopții. Apoi începe să cate o soluție în alcool pentru toate acestea. Din fericire, îi telefonează la un moment dat lui Eric, un fost coleg în Trupele Americane Marine (Navy SEAL) și astfel începe seria scrisorilor.


”Multe dintre aceste lucruri ți se vor părea pur și simplu de bun simț. Dar chiar aceasta este natura bunului simț: e clădit din idei care au rezistat la testul timpului. Aceste idei ne sunt accesibile tuturor și supraviețuiesc de la o generație la următoarea.”


Și înainte de a descoperi cartea mai departe, cred că e momentul să poposim asupra esenței. Ce este reziliența? Fizica (da, chiar fizica!) ne spune că este o mărime caracteristică comportamentului materialelor atunci când le supunem la șoc. Totuși, când vine vorba de oameni, reziliența (emoțională sau psihologică, cum o mai întâlnim) se referă de multe ori la capacitatea de a trece peste greutăți. Personal rezonez mai mult cu modul în care Greitens privește reziliența. Eric spune că ”prin reziliență nu căutăm o realizare, ci un mod de a fi.” Adică reziliența nu e o destinație la care sa ajungem după ce avem probleme și trecem peste ele. Reziliența e modul în care ne pregătim constant pentru fiecare zi, așa cum vine ea – cu cele bune și cu eșecurile de care nicio persoană nu e privată. Important e să fim pregătiți pentru orice situație, să o îmbrățișăm și să înțelegem cum putem face să ne schimbe traiectoria într-o direcție pozitivă.

Scrisorile lui Eric către Wlater îi aduc des în prim plan pe filosofii antichității, în timp ce vorbește despre concepte precum fericire, identitate, vocație sau durere. Se întărește astfel ideea evidențiată mai sus, că unele lucruri sunt pur și simplu idei ce au rezistat extemporalului dat de timp.
Puțini oameni se mai gândesc acum la fericire astfel. Vezi că mi-au fost necesare vreo două sute de cuvinte pentru a explica ce se înțelege prin o viață prosperă. Aristotel și grecii au exprimat această ide într-un singur cuvânt: eudaimonia.”

reziliența ACT si Politon

Cred cu tărie că putem învăța să fim rezilienți la orice vârstă. Că-i putem educa pe copii să fie astfel și că putem să ne educăm noi, ca adulți. Important e să ne dorim asta și să facem pașii necesari spre a ne clădi viața în jurul acestui concept. Faptul că muncim nu e o scuză – ”Opusul jocului nu e munca. Opusul jocului este neimplicarea. Să-ți creezi identitatea e un efort serios și important . Dar, dacă te implici, ți se va părea distractiv, ca un joc.

Urmărim pe parcursul cărții evoluția lui Walker și m-am bucurat să descopăr un parcurs frumos, întins pe multe luni. Vă invit și pe voi să-l citiți. Iar în loc de încheiere, subliniez și eu importanța pauzelor și a timpului în care să stăm noi cu noi, și las aici un gând de-al lui Eric: ”Fă o plimbare lungă. Mânâncă în tihnă. Citelte o carte. Visează cu ochii deschiși. Petrece timp cu oamenii pe care îi iubești.

Recenzia mea pentru această lectură e ★★★★★.
Cartea o găsiți atât online, la Editura ACT și Politon, cât și în librării.

Share: