Cum se împacă olăritul și bucătăritul? Ne spune Ioana Medrea!

Azi vreau să vă fac cunoștință cu Ioana care bucătărește cu drag și practică olăritul cu pasiune. Hai, spor la citit să fie!

Ioana în bucătărie

Să facem introducerile.
(Ioana începe cu un zâmbet pe față și rămâne așa până la finalul poveștii). Lucrez la Școala Europeană din Copenhaga, Danemarca; sunt bucătar acolo și pot spune că e cel mai fain job pe care l-am avut vreodată!

Cum așa? Ce e atât de special la a fi bucătar într-o școală?
Rolul nostru în școală este unul dublu. Pe de o parte pregătim în fiecare zi masa pentru 600 de copii, pe care o și servim în cantina școlii. Pe de altă parte, în fiecare săptămână avem 4-5 elevi de 10-12 ani care ne ajută să pregătim mâncarea și să punem masa. Pe aceștia îi învățăm ce înseamnă să ai un stil de viață sănătos în ceea ce privește alimentația și facem cu ei în fiecare zi o altă rețetă. Adică ei fac! Îi învățăm să fie responsabili și să muncească în echipă. Ei pregătesc mâncarea pe care o aleg, conform instrucțiunilor date de noi. Bineînțeles că îi supraveghem – nu vrem să fie nimeni otrăvit! 🙂

Ce mănâncă copiii din Danemarca la școală?
Toată mâncarea pe care o pregătim este minim 90% organică; asta înseamnă că facem inclusiv pâinea în bucătăria școlii. Iar elevii voluntari ne ajută tot timpul. Bineînțeles, înainte să ne apucăm, facem o introducere teoretică. Îi întrebăm pe ei din ce se face pâinea și construim de acolo întregul proces. Asta nu înseamnă că ne bazăm doar pe ceea ce spun ei. La întrebarea din ce e făcută maioneza am primit răspunsul: E galbenă, deci trebuie să conțină morcovi. Îți dai seama că nu am pus morcovi în maioneză!

Cum percep elevii această activitate și cum vă înțelegeți cu ei?
Le place să vină în bucătărie mai mult decât le place în vacanțe. Suntem foarte deschiși cu ei. Vrem să le oferim o experiență cât mai apropiată de viața reală când vine vorba de o profesie: atât responsabilitate, cât și bună dispoziție când și cât se poate. În plus, avem o regulă: what happens in the kitchen, stays in the kitchen (ce se întâmplă în bucătărie, rămâne în bucătărie). Așa că de multe ori ne povestesc ce se întâmplă la ore, cum se înțeleg cu profesorii sau cu prietenii și fel și fel de probleme cu care se confruntă la vârsta lor. Sunt foarte amuzanți, mai ales când vorbesc despre ei când ”erau mici”!

Ce provocări implică o astfel de meserie?
Gătitul pentru cei 600 de copii, în condițiile în care mulți au diete diferite. Sunt persoane alergice – la gluten, lactoză, proteine etc. Așa că indiferent ce gătim, pentru ei e nevoie din start să eliminăm anumite alimente din meniu. Apoi mai sunt copii care datorită unor alegeri personale sau a religiei, au un meniu aparte: vegetarieni, hinduși care nu mănâncă vită, musulmani care mănâncă doar halal și așa mai departe. Și apoi urmează partea în care se mănâncă în grupe de 200 de copii, fiecare având la dispoziție jumătate de oră. Iar servirea se face ținând cont de preferințele fiecărui copil, menționate anterior.

Care e cea mai memorabilă zi de la școală de până acum?
Toate au ceva aparte, ținând cont că suntem încojurați de copii. Acum îmi vine de exemplu în minte ziua în care am întâlnit-o pe Prințesa Mary a Danemarcei. Ea este ambasadorul școlii. Venise la școală, iar după ce a ținut un discurs în cantină a venit direct în bucătărie. Ne-a strâns mâna fiecăruia și a povestit cu elevii care erau atunci de servici. Ne-am bucurat cu toții să întâlnim un membru al familiei regale.

Ioana și olăritul

Cu ce îți ocupi timpul liber?
Am învățat în urmă cu ceva timp să modelez lut. E o activitate foarte complexă, ce necesită răbdare, perseverență și tehnică. De exemplu, înainte de a modela lutul, e nevoie să îl frămânți bine pentru a scoate aerul din el. Apoi, dacă alegi să îl modelezi pe roată, e esențial să îl centrezi. Altfel nu îți va ieși ce îți propui. Și apoi vine parte de ardere și glazurare a lutului – aici e o altă distracție.

Ce obiecte faci din lut și cum e perceput acest hobby în Danemarca?
De la boluri la căni sau vaze, fac de toate. În ceea ce privește acest hobby, e foarte apreciat pentru că obiectele sunt făcute manual.

Am stabilit deci! Când își deschide Ioana atelier de olărit, facem rost de cod de reducere pentru ceramica ei faină, de acord? Asta așa, ca să încheiem cu zâmbetul pe buze, la fel cum a decurs întregul interviu!

P.S. Dacă vreți să citiți și alte povești cu oameni faini, știți unde le găsiți!