Puntea dintre IT și design vestimentar – povestea lui Ivett Czimerman
V-am obișnuit de mai bine de un an să împărtășesc cu voi povești cu oameni faini. Mereu mi-am dorit să transmit că se poate, că suntem unici și frumoși. Fiecare poveste merită spusă și chiar cred că avem ceva de învățat de la cei din jurul nostru. Azi, vreau să poposim asupra unei povești ce îmbină o carieră în IT (da, multă lume visează la un loc de muncă în această industrie) și zona de design vestimentar. Care e numitorul comun? Ivett Czimerman. Ia-ți o cană de ceai sau cafea și hai să-i aflăm povestea.

Ce găsești în articol?
Să facem cunoștință cu Ivett
Ivett, spune-ne despre tine.
Numele meu este Ivett Czimerman și am 27 de ani. După cum poți observa, am început cu fapte. Cred că am învățat să fiu o persoană raționala. Vreau să precizez în schimb că în adâncul sufletului sunt mai degrabă sentimentală. În momentul de față lucrez ca și programator, însă mă pasionează designul vestimentar și croitoria.
Cred că valorile noastre ne sumarizează într-un mod extraordinar. Care-s valorile după care te ghidezi?
Credința, creativitatea, disciplina, educația și bineînțeles curiozitatea.
Și dacă ar fi nevoie să te descrii folosind doar trei cuvinte, ce ai alege?
Creativă, sensibilă și devotată.
Puntea dintre industria IT și design vestimentar
Ziceam și în introducere că în acest moment multă lume visează la o carieră în IT; pare un eden din punct de vedere profesional. Așa că hai să explorăm puțin acest domeniu.
Ce înseamnă să lucrezi în industria IT?
Îți desfășori activitatea în industria IT – ce faci în momentul de față la compania la care lucrezi?
Momentan lucrez ca si frontend developer, însă am început cu un curs de SAP (Systems, Applications & Products), iar apoi am făcut aplicații pentru Android.
Ai știut dintotdeauna că vrei să activezi în această industrie?
Nu. Am ales acest domeniu din mai multe motive, însă de dorit nu cred că mi-am dorit vreodată. Am terminat liceul de matematică-informatică în limba engleză, având astfel cunoștințele potrivite pentru admiterea la facultate. Dincolo de asta, matematica m-a atras dintotdeauna prin logica și puterea de a rezolva probleme. Am participat la olimpiada și la diverse concursuri începând cu clasa a III-a, iar cele mai bune rezultate le-am avut în perioada școlii generale.
Cu toate acestea, țin minte perfect momentul în care am anunțat acasă că ori mă duc la facultate la design vestimentar, ori deloc. M-am lăsat în cele din urmă convinsă de teama familiei că ar putea fi o meserie din care să nu mă pot întreține, așa că nu am ales acest drum. Nu am renunțat de tot însă. Am încercat să împac și capra și varza: să îmi asigur stabilitate financiară cu locul de muncă din IT, prin care să îmi pot susține visul de a face design vestimentar.
Uneori, rolul într-o companie de IT e o cutie neagră pentru societate când vine vorba de activitățile desfășurate efectiv. Cum ai explica simplist, de exemplu bunicilor, meseria pe care o ai?
Rolul meu presupune în mare parte să dezvolt partea pe care o vede utilizatorul a unei pagini web.
Care a fost parcursul tău pentru a ajunge să faci dezvoltare în IT (development)?
Parcursul meu a fost cel clasic: am urmat liceul de matematică-informatică, apoi am studiat la Politehnică în cadrul Facultății de Automatică și Calculatoare, iar pe urmă am fost la un interviu la firma la care lucrez și în momentul de față. Acolo am urmat un curs de SAP și un internship. Apoi, compania a văzut un potențial în dezvoltarea aplicațiilor mobile- Android, iar anul trecut a început un proiect cu un client de renume – de atunci am început să fac frontend development. Ceea ce vreau să subliniez e faptul că la locul de muncă ni se oferă școlarizarea necesară pentru a putea trece de la o tehnologie la alta. Am mulți colegi care inițial au studiat alte domenii, iar pe urmă s-au reprofilat.
Cum arata o zi din viața ta? Aș vrea să înțelegem puțin mai bine avantajele de a lucra în domeniul IT, dar și provocările cu care vine la pachet un astfel de job.
În general lucrez de la ora 09:00 la 17:30, însă programul este flexibil. Avem core hours de la ora 10:00 – 12:00 si de la 14:00 – 16:00, când e obligatoriu să fim la muncă. Restul orelor de lucru (pana la 8h) și le face fiecare când dorește. Munca în sine presupune mult timp petrecut stând pe scaun în fața calculatorului. Cam acestea ar fi avantajele și dezavantajele în general.
Pentru mine personal, dezavantajul e faptul că jobul îmi consumă mult timp și energie, ceea ce prelungește momentul tranziției de la IT, la design vestimentar. Totodată, simt că nu îmi pot folosi creativitatea în măsura în care mi-aș dori.
Că tot glisăm spre design vestimentar, se împacă acesta cu tehnologia?
Nu prea se împacă pe termen lung, cel puțin nu în viața mea. Exact procesul creației este ceea ce îmi place atât de mult în zona de design vestimentar, cu tot ce cuprinde acesta: de la ideea de la care pornesc până la produsul pe care îl realizez. Nu aș putea spune că domeniul IT nu mi-a adus bucurii până acum, însă acolo apreciez mai mult rezultatul decât procesul în sine.
Când am terminat masteratul, mi-am dorit sa îmbin pentru lucrarea de disertație cele doua domenii. Scopul era să fac un designer bazat pe inteligență artificială, care să genereze o rochie (schița 2D) pe baza unei fotografii încărcate de utilizator.
Îmi doream să extragă din imagine formele, culorile și texturile prezente, și să genereze o rochie apropiata ca stil cu aceste informații găsite în imagine, astfel încât în final să redea cât mai coerent fotografia sub forma rochiei. Datorită timpului și cunoștințelor limitate, acest proiect a fost realizabil într-o oarecare măsura. Am ales să extragem textura din imagine și să-i oferim utilizatorului posibilitatea de a alege una dintre cele 3 modele de rochii pe care o poate aplica.
Un alt mod în care m-a ajutat totuși existența celor două domenii în viața mea este faptul că din banii câștigați în IT am reușit să achiziționez cele necesare pentru design vestimentar. Și aici mă refer la lucruri precum: un fier de călcat, mașina de cusut, un manechin și bineînțeles finanțarea cursului acreditat de croitorie pe care îl urmez și în momentul de față. Aș mai menționa siteul pe care urmează să îl am, ca fiind facilitat de expertiza mea în IT. Toate astea, în speranța că într-un final, sper să pot avea și atelierul mult visat.
Incursiune în lumea designului vestimentar

Spune-ne mai multe despre pasiunea ta pentru design vestimentar. Cum a început și unde te-a purtat până in prezent?
Au fost câteva momente definitorii care au conturat încet, încet această pasiune.
Îmi amintesc cu drag de momentele în care mergeam la bunici când eram mică (cred că eram încă la grădiniță) și răsfoiam catalogul de modă, primit de la niște rude din Germania. Era atracția principală ori de câte ori mergeam la ei.
Apoi, o influență majoră a fost sora bunicii mele, care a fost croitoreasă și muncea cu drag și spor la mașina de cusut de dimineața până seara. Se oprea doar pentru a mânca sau dacă venea cineva în vizită la ea. Bineînțeles că îmi făcea și mie haine, însă de fiecare dată le făcea cu câteva mărimi mai mari, pentru că ”o să mai cresc sau o să mă mai îngraș”, ceea ce mă frustra.
Într-o zi, mătușa mi-a adus și mie o mașină de cusut care nu mai funcționa chiar așa bine. O bună bucată de vreme nu m-a pasionat, însă fiind sătula că mereu îmi făcea hainele mult visate cu câteva mărimi mai mari, am început sa experimentez cu ea. Primele mele creații au fost niște genți și o vestă apreciate de prietenele și colegele mele din școala generală. Pe urmă am început să iau haine din dulapul mamei, pe care știam că nu le mai purta de ceva vreme, și le transformam. S-a lăsat cu câteva certuri și supărări de moment, după care am învățat să cer când aveam nevoie sau îmi doream ceva, iar mama a învățat să îmi dea materiale și haine pe care le puteam transforma. La fel făceau și bunicile mele.
Un alt moment pe care îl țin minte a fost un revelion pentru care mi-am făcut rochia în secret. 😊 De data aceasta am cumpărat materialele necesare din banii mei de buzunar, însă trebuia să țin secretul pentru că mama avea teama că nu voi reuși să fac ceea ce mi-am propus și într-un final voi ajunge doar să stric materialele. Ar fi încercat să mă convingă să mergem la o croitoreasă. Țin minte cum mama tocmai îi călca tatălui meu o cămașă, când am apărut cu rochia cea nouă. Era atât de uimită, încât era să ardă cămașa cu fierul de calcat.
Mi-am făcut de-a lungul timpului rochii pentru majorate, nunți și evenimente diverse. Rochiile arătau bine, însă execuția lor era departe de a fi bună. Nestudiind acest domeniu, făceam totul după cum credeam eu că e bine sau că ar trebui. Îmi imaginam cum ar trebui să arate tiparul rochiei, făceam foarte multe probe și ajustam de fiecare dată până când ajungea să arate cât mai apropiat de ceea ce mi-am închipuit. Din acest motiv făceam haine doar pentru mine și pentru persoanele care știau că nu am cunoștințele necesare, și care nu aveau așteptări așa mari în ceea ce privește execuția hainelor. Era clar că, pentru a realiza produse mai bune, pentru a economisi timp și pentru a putea crea haine și pentru ceilalți, aveam nevoie de studii în acest domeniu.
Ideea de a urma Facultate de Design Vestimentar a picat destul de repede din două motive: era nevoie de admitere din desen și dura 3 ani. Îmi doream un curs mai scurt, care să mă învețe în special despre execuție. Ața am ajuns la cursurile de croitorie și construcția tiparelor organizate de Atelier Corina Chirilă, unde am avut onoarea de a învăța de la o doamnă răbdătoare, plină de pasiune și devotament pentru ceea ce face, punând mult accent pe calitatea execuției. Iar pe această cale aș dori să îi mulțumesc pentru tot ceea ce am învățat de la ea.
Mi se par fascinante poveștile tale și situațiile care te-au impulsionat și inspirat de-a lungul timpului să o iei pe acest drum. Care-i cea mai mare realizare a ta in zona designului vestimentar?
Cea mai mare realizare este excursia pe care am făcut-o la Paris, pentru a face poze cu câteva rochii. De ce Paris? Proiectul la care lucrez poarta denumirea de „Blooming through love” și reprezintă povestea femeii care înflorește prin iubire. Aceasta este prima colecție de rochii la care lucrez. Cuprinde șapte rochii inspirate din flori, fiecare fiind o treaptă în evoluția femeii. Am ales florile care mă inspirau, am studiat simbolistica lor, legendele despre ele și le-am pus laolaltă. Pe urma am schițat rochiile pentru a reda cât mai bine ceea ce transmit aceste flori prin formă, cromatică și textură. Am ales pentru fiecare floare o personalitate feminină care mă inspiră și care, prin viața ei, ilustrează valorile despre care ne învață și floare respectiva. Strângând toate aceste flori într-un buchet, am observat că ele evidențiază ceea ce e iubirea in viziunea mea. Mai multe detalii despre asta puteți găsi pe paginile mele de Facebook și Instagram.
Îmi doream să fac o prezentare de moda cu această colecție, însă una neconvențională. Multa vreme nu știam exact cum, pana când am participat la un spectacol mai aparte de teatru, organizat de cei de la Red Nose Society – Micul Prinț, spectacol pentru oameni mari, pe care vi-l recomand cu drag. A fost un eveniment atât de simplu și de curat, cu atât de multă emoție, încât am simțit că e exact ceea ce îmi doresc și eu.
În stadiu conceptual, mi-am imaginat fiecare rochie ca fiind prezentată într-un cadru care să susțină cât mai bine povestea. Cel mai ușor era ca reprezentarea aceasta să ia forma unei poze. Astfel, de exemplu, pentru prima rochie ce reprezintă întoarcerea la fericire, mi-am imaginat un cadru într-o gară, cu un geamantan in stil vechi, greoi, care simbolizează gândurile și convingerile ce țin departe femeia din propria-i poveste de fericire, un bagaj pe care refuză să îl mai poarte după ea. A doua rochie ilustrează perioada de îndrăgostire, când femeia găsește un bărbat care are aceeași viziune cu a ei, par să vorbească aceeași limba. Când vorbim despre dragoste, Parisul e primul oraș care ne vine în minte -poate în mod clișeic sau poate din cauza energiei sale.
Și astfel, atunci când un coleg de la birou, pasionat de fotografie, mi-a spus că merge în Paris să facă niște poze și m-a întrebat dacă aș vrea să merg și pentru o sesiune foto, i-am spus că sună tentant, dar că aș vrea sa mă mai gândesc. Părea a fi ceva atât de irațional să merg până acolo doar pentru niște fotografii, ața că inițial i-am mulțumit și am spus nu. Pe urma însă, am observat ca mă simțeam tristă, ca și când aș fi renunțat la un scop pe care îl aveam. Așa că m-am răzgândit. Experiența a fost cu siguranță un moment important în viața mea, pentru că am ales sa fac ceva ce îmi doream, să lucrez la visul meu. Țin minte că în acea perioadă, una dintre fricile mele era că oamenii nu ar aprecia rochiile pe care le fac, că nu aș avea public. Reacția celor care mă vedeau plimbându-mă pe străzile Parisului în rochii de seară mi-au spulberat această frică. Publicul era divers: femei elegante care îmi spuneau că port o rochie frumoasă, bărbați de vârstă mijlocie care își arătau aprecierea dând ușor și elegant din cap, o fetiță care își dorea să facă o poză cu „prințesa castelului”, un grup de turiști care s-au năpădit la poză, un biciclist care era în trecere și ne-a dat un like în timp ce făceam poza, oameni care nu schițau nimic, ca și când ar fi cel mai firesc lucru să mă plimb îmbrăcată astfel în mijlocul zilei.

Cred că a fost cu adevărat o experiență de poveste! Care-s perspectivele si planurile tale de viitor când vine vorba de design vestimentar?
Printre planurile mele de viitor se numără în primul rând finalizarea cursului acreditat de croitorie și construcție a tiparelor. Între timp, îmi doresc să realizez cât mai multe fuste și rochii, atât pentru mine, cât și pentru ceilalți. Mai ales că acum consider că am cunoștințele necesare pentru a face asta. Îmi doresc să am un site de prezentare și să lucrez în continuare la această colecție.
Într-un viitor puțin mai îndepărtat, îmi doresc să am propriul atelier, să fac trecerea de la IT la design vestimentar în totalitate și să lucrez și la a doua colecție de rochii inspirate de poveștile Disney.

În loc de încheiere
Ivett, mulțumim că ai acceptat să ne spui povestea. Cred că e o demonstrație frumoasă a principiului că nu există scurtături pentru a ne îndeplini visele. Totuși, dacă avem determinare și muncim constant pentru ele, ajungem să le încorporăm în propria viață. Abia așteptăm să mai vedem și alte creații care să-ți poarte amprenta!
Leave a Comment