Povești cu oameni faini

Blogul a pornit din dorința de a scrie și de a împărtăși povești. Eram clasa a X-a când am scris prima postare. Adică în curând zece ani. În timp, a evoluat, a stagnat , s-a schimbat și tot așa.

Uneori, folosesc blogul ca pe un evocator dacă vrei. Unele articole sunt nostalgice, altele pline de speranță, iar multe pur și simplu ne transportă în timp, la un anumit moment. Am înțeles în anii ăștia că suntem fiecare povești continue, din care avem fiecare ceva de învățat. Asta indiferent de unde venim sau încotro ne îndreptăm.

Interviuri – povești cu oameni faini

Când m-am mutat în Cluj, am ajuns contextual să nu mai am televizor. M-am transformat automat într-o persoană care nu mai consuma știri. Trăiam într-o bulă dacă vrei, unde mă alimentam cu informații de care aveam nevoie, căutându-le. Brusc am ajuns să văd posibilități peste tot. Dădeam dintr-una în alta. Un proiect local unde mă puteam implica și de unde puteam învăța X. O conferință națională unde se discuta despre Y. O călătorie în afara granițelor care mă învăța despre cultura Z. Și așa mai departe.

Pentru că-mi doresc să inspir ideea de posibilități nelimitate, am creat această nouă categorie a interviurilor, în care voi vorbi cu români faini, pentru a le afla povestea. Și pentru a ți-o spune și ție, bineînțeles. Încep seria interviurilor cu oamenii din jurul meu, pentru că-i consider surse de insiprație prin tot ceea ce fac: activitatea lor și modul în care își ocupă timpul liber.

Mai mult, vreau să dovedesc că putem ”reuși” ca români, indiferent de locație sau domeniu de activitate. (Deși asta cu reușita e un proces continuu.) Vă voi arăta că peste tot există mici succese și momente dificile, dar voi afla cum trece fiecare peste ele – cine știe, poate ne inspiră metoda!

În loc de încheiere, dacă ai recomandări de români cu povești faine, dă-mi un semn. Abia aștept să le aflu povestea!