Învățare – memoriile Tarei Westover – recenzie

În afara faptului că Învățare se afla în topul listelor de lecturi recomandate lui Bill Gates și Barack Obama în 2018, recunosc că nu știam multe despre această carte. Și nici despre Tara Westover nu știam mai nimic, cea care-și așterne sufletul și trăirile în aceste memorii captivante. Am învățat la rândul meu, citind această carte, despre curaj și demnitate, într-un univers creionat în jurul unei familii ce pare ruptă dintr-o lume paralelă.
Azi e despre Învățare în cel mai brutal și captivant fel – așa că hai să descoperim împreună povestea Tarei.

Învățare – specificații

Editura: Publica
Autor: Tara Westover
An apariție: 2019 (și 2018 pentru versiunea în limba engleză)
Număr capitole: 40
Număr pagini: 451
Alte detalii: memorii, inspirație (dezvoltare personală)
Stil: Autobiografia Tarei Westover este captivantă, covârșitoare și incredibilă pe alocorui. Atât de aproape de zilele noastre și totuși ireală din unele puncte de vedere, Tara expune cu mult curaj, dar și cu blândețe, evenimentele care i-au marcat copilăria, adolescența și mai apoi tinerețea. Cu siguranță o carte cu un mesaj puternic, de-a dreptul inspirațională.

Copilărie într-un univers paralel

De la început vreau să menționez că facem referire la niște memorii. Adică sunt gândurile Tarei și experiențele sale acumulate până aproape de momentul prezent. Cu alte cuvinte, tot ceea ce se întâmplă în această carte s-a întâmplat și în realitate în Statul Idaho din SUA și Cambridge și Harvard mai târziu, iar povestea începe cu mai puțin de 35 de ani în urmă și continuă până aproape de zilele noastre.

Tara se naște într-o mică localitate din Idaho și este cea mai mic copil dintre cel șapte ai familiei Westover. Părinții ei, mormoni (membri ai cultului religios – Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă), trăiesc având în gând o apocalipsă imediată și iminentă. Astfel, întregul lor stil de viață se mulează după aceste credințe și zilele se împart între pregătirea pentru zilele din urmă (pregătesc mereu conserve și alte feluri de provizii care să le asigure existența; în plus, tatăl Tarei adună combustibil în același scop), muncă și practicarea religiei.

Familia nu crede în guvern, școli, spitale sau medici, astfel că Tara se naște în Septembrie 1986 și este adusă pe lume acasă, de către o moașă. Ziua ei de naștere stă sub semnul întrebării, pentru că așa cum aflăm de la ea, Tara ajunge să aibă certificat de naștere abia la nouă ani. Familia nu merge niciodată la medici, nici când e vorba de accidente grave care se petrec la cimitirul de mașini din care colectează fier vechi – afacerea familiei. Bineînțeles, copii își ajută tatăl și lucrează în condiții greu de imaginat – scopul e să adune bani și să se pregătească pentru zilele din urmă. Toate accidentele de muncă ce au loc sunt văzute ca încercări trimise de către divinitate și pentru un copil, al cărui univers se învârte în jurul familiei, e greu de crezut contrariul.

Învățare – în sânul familiei și dincolo de aceasta

Cartea continuă ca un carusel cu povești brutale și violente despre traiul acestei familii: accidente de mașină, accidente de muncă, violentă domestică, abuzuri psihice. Totuși, în acest univers, Tara învață să citească de la un frate mai mare și în timp ajunge să se pregătească pentru ACT (American College Testing – Testul de admitere la colegiu în SUA). Ia cu dificultate acest examen, însă acesta este începutul ei spre a avea contact cu lumea reală și cu procesul de Învățare.

Cum ajunge Tara să beneficieze de o bursă Gates la Cambridge și cum își continuă doctoratul la Harvard, vă las pe voi să descoperiți. Ce vreau să mai punctez e că în Tara se dă pe parcursul anilor o luptă continuă între identitatea ce i-a fost insuflată de familie și valorile acestora și ceea ce se ascundea dincolo de mica loc casă și de buncărul pe care-l pregăteau pentru zilele din urmă. E nevoie de mult curaj, dar și de îndrumare – iar atunci când Tara a întâlnit mentori, a reușit să le urmeze sfatul. Chiar dacă asta însemna ruperea legăturilor cu părinții și fracturarea altor relații cu frații săi, Tara a ales calea adevărului și a scris aceste memorii ca un drum spre propria vindecare.

Învățare e o poveste în primul rând. Apoi aș spune că-i o carte inteligent scrisă și înduioșătoare. Cumva, te face să apreciezi ceea ce ai și bineînțeles că îți aduce multe întrebări. Și până la urmă, ăsta-i scopul cărților ce merită citite, nu-i așa?

În loc de încheiere, las aici recenzia mea pentru această lectură: ★★★★★.

P.S. Ce înseamnă curajul pentru tine?