Acolo unde cântă racii – Delia Owens – Recenzie

O poveste fascinantă, scrisă de un naturalist. Și e una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultimul timp! Asta vreau să-mi amintesc peste ani despre Acolo unde cântă racii, scrisă de Delia Owens și acesta-i mesajul pe care vreau să-l luați și voi de aici. De ce cred asta și ce farmec ascunde cartea, vă spun mai jos, deci continuă lectura.

Înainte de a face deep dive în acest roman, vreau să vă spun că am redescoperit recent importanța perspectivei biologiei/naturaliștilor. Mai mult, am văzut cât de frumos se poate integra aceasta în viața noastră de zi cu zi și cum caută și găsește răspunsuri la întrebări pe care le avem de veacuri. Mesajul e simplu: să ne uităm la natură, căci are răspunsurile necesare pentru noi. Iar Acolo unde cântă racii, împachetează deosebit această metaforă, și caută răspunsuri la mari enigme cum sunt: singurătatea, abandonul, dragostea, supraviețuirea.

Acolo unde cântă racii – specificații

Editura: Pandora M (Grupul Editorial Trei)
Autor: Delia Owens
An apariție: 2019 (2018 pentru versiunea în limba engleză)
Număr capitole: 57
Număr pagini: 382
Cuvinte cheie: ficțiune, natură, dragoste, crimă, supraviețuire
Stil: Două fire epice ale acțiunii se împletesc frumos pe parcursul romanului și se întâlnesc la final. Unul pornește din 1952 și urmărește viața unei fetițe ce crește singură în mlaștină, respectiv parcursul ei ca naturalist la anii maturității. Celălalt fir epic începe în 1969, cu o crimă ce ajunge să fie un mister greu de elucidat. Totul e învăluit de magia naturii, respectiv de vegetația și fauna dintr-o mlaștină.

De unde vine fascinația pentru această lectură?

Personajul principal al cărții Acolo unde cântă racii este Kya. Ea trăiește într-o baracă dintr-o mlaștină aflată în apropierea oceanului, în statul Carolina de Nord, împreună cu părinții ei și cei patru frați. Doar că înainte să aibă 6 ani, întreaga familie e părăsită de mama lor care pleacă și nu se mai întoarce. Apoi în decursul următoarelor luni pleacă pe rând toți cei patru frați ai ei. Kya rămâne singură cu tatăl său și își ia în serios viața de adult, învățând să gătească, să spele, să pescuiască și să facă cumpărături din puținii cenți pe care îi primea de la tatăl său pentru întreaga săptămână.

O vedem apoi pe Kya în prima zi de școală, după ce a împlinit 7 ani. Doar că, neștiind să răspundă la o întrebare pusă de profesoară, ceilalți copii râd de ea, numind-o fata mlaștinii. Așa că aceea a fost prima și ultima zi din viața Kyei la școală. Din acest motiv, cartea m-a dus cu gândul pe alocuri la autobiografia Tarei Westover – Învățare. Doar că după câțiva ani, Kya e părăsită și de tatăl său, așa că înainte să fie adolescentă se trezește singură în mlaștină, fără să știe să scrie, să citească sau să socotească, fără o sursă de venit și fără altcineva în jur.

O urmărim pe Kya crescând, trecând prin adolescență. Vedem cum se leagă singura prietenie a ei din acele timpuri cu Tate, cel ce o învață să citească și să scrie. Și apoi o însoțim pe cărările încurcate ale dragostei, supraviețuirii, succesului neașteptat și acuzării pentru o crimă în baza unor biasuri ce au la bază misterul Fetei Mlaștinii, Kya fiind întruchiparea ei. â

Unde cântă racii?

Și ca să vedeți ce mix boem, și totuși crud pe alocuri, reprezintă această carte, las mai jos începutul misterul din spatele numelui: Acolo unde cântă racii.

” – Bună ziua, domnule Tate, zise ea făcând mică reverență, cu o oarecare insolență. Putem, deci, să ne vedm și în altă parte decât aici? Te rog.
– Sigur, cred că da, dar de ce?
– Săltărețu’ a zis că mă caută cei de la Asistență Socială. Mi-e că o să mă priponească, mă tem să n-ajung în grijă la părinți de împrumut sau ceva.
– Atunci… ai face bine să te ascunzi acolo unde cântă racii. […]
– Ce înseamnă ”unde cântă racii”? Și mămica zicea așa.
Kya își amintea că mămica o încurajeze mereu să exploreze balta: ”Du-te cât de departe poți – hăt, departe, până acolo unde cântă racii.”
– Adică departe, în pădure, unde toate creaturile sunt sălbatice și încă se poartă ca niște sălbăticiuni.”

Sper să dați o șansă acestei cărți magice – cred că e un bun reminder al legăturii noastre cu natura, dar și a complexității vieții și a faptului că putem într-adevăr să facem față multor provocări. Cât este recenzia mea pentru această carte, nu pot spune decât atât: ★★★★★.