Managementul minții – 6 moduri în care te poate ajuta

Mi-ar fi plăcut să citesc cartea asta cel puțin în liceu! Dar cred în continuare că lecturile ajung la noi când suntem pregătiți pentru ele și cumva când avem cea mai mare nevoie de acestea. Despre Paradoxul Cimpanzeului (sau managementul minții) v-am tot povestit în social media și am promis atunci o recenzie cum se cuvine pe blog. Da, am să vă dau detaliile cu care v-am obișnuit când vine vorba de cărți, însă pe lângă acestea vreau să scot în evidență cele 6 moduri în care lectura îți poate fi de folos.
Spoiler: e una dintre cele mai bune cărți citite și merită cu siguranță timp dedicat pentru a o parcurge așa cum se cuvine.

Managementul minții – specificații

Editura: Publica
Autor: Prof Steve Peters
An apariție: 2019 (2012 versiunea în limba engleză)
Număr capitole: 18
Număr pagini: 435
Cuvinte cheie: non-ficțiune, știință, psihologie
Stil: Puternic fundamentată din punct de vedere științific, Managementul minții – Paradoxul cimpanzeului, explică modul în care funcționează creierul, făcând o analogie cu un cimpanzeu. Conținutul e extrem de ușor de înțeles datorită lejerității limbajului, iar exemplele oferite sunt multiple.
Notă: La finalul fiecărui capitol se găsesc o serie de exerciții. Cartea e cu atât mai valoroasă cu cât spunem da acestor provocări (parte sunt practici cu rădăcini în psihoterapie).

M-am gândit ca de această dată recenzia să fie diferită. Chiar cred că e un manual de viață lectura, iar dacă s-ar preda simțul realității (common sense) în școli, cred că managementul minții ar fi cartea de căpătâi a acestuia. Așa că am decis să desprind o serie de idei din această carte, pe care le putem folosi oricare dintre noi în viața de zi cu zi.

Introducere în model

Înainte de a continua, hai să poposim puțin asupra modelului (scurt!), să-l înțelegem și să ne obișnuim cu termenii pe care îi vom folosi. Nu, de această dată când spunem cimpanzeu nu ne vom referi la un animal care locuiește în junglă, dar nici departe nu suntem. Și înainte să ajungem la concluzii, reține că acesta este un model! Adică simplificăm (ca fracțiile la ora de matematică) ceva complex în unități simple, cu care putem opera.

• model – schemă sau reprezentare a realității care poate fi bazată pe fapte sau ipoteze științifice. Modelul însă nu e știință, însă ne ajută să înțelegem mai ușor modul în care se desfășoară anumite procese/ situații.
• cimpanzeu – corespunde zonei limbice din creier*. Responsabil de emoții, se bazează pe primele percepții, e rapid și gândește independent. Nu e bun sau rău, el pur și simplu este.
• uman – corespunde zonei frontale din creier*. Acesta ești tu! Și se ghidează după acțiuni, caută mereu dovezi
• computer – corespunde zonei parietale din creier*. ”Este o sursă de referință pentru informații, credințe și valori. Poate gândi și acționa automat pentru tine, folosind gânduri și comportamente programate. ”

*corespondența nu se face 1 la 1 cu lobii din creier, iar unele zone pot cuprinde mai mulți lobi (zone în care e împărțit creierul din punct de vedere neuroștiințific).

Lecții pentru toate zilele

Am să spun de câte ori am ocazia că cea mai mare parte a înțelepciunii și a cunoștințelor se află în oameni. Bătrânii noștri, făceau de exemplu distincția între obiectele pe care le foloseau de zi cu zi (hane și blide de tăte zâlile) și cele ce erau dedicate duminicii – zilei de odihnă, când sudau comunitatea, se îngrijeau de viața religioasă și luau masa în familie.

Construind pe acest concept de toate zilele, din cartea managementul minții se desprind câteva lecții care ne pot fi de mare ajutor.

1. Trăim într-un paradox!

Există în principiu două zone diferite ale creierului nostru care luptă pentru resurse: gândurile, emoțiile, atenția și reacțiile noastre sunt doar o parte din ele. Au interese diferite, însă paradoxal, se află în creierul nostru ambele. Și avându-le în minte, cred că e cazul să fim mai blânzi cu noi. Iată ce spune Prof. Steve Peters despre ele:

”Tu, Umanul, ai personalitate, interese și un Centru al Umanității. Gândești logic și operezi cu fapte și adevăruri.
Cimpanzeul tău are personalitate, interese și un Centru al Junglei. Gândește emoțional și folosește impresii și emoții.
Cimpanzeul este un mecanism emoțional care te va deturna, dacă îi permiți. Nu e nici bun, nici rău, este un Cimpanzeu. Poate fi cel mai bun prieten al tău sau cel mai aprig dușman. Acesta este paradoxul cimpanzeului. ”

Probabil nu întârzie să apară întrebarea: cum știm care-i care? Când e Cimpanzeul sau Umanul la putere? Simplu! Răspundem la întrebarea ”Chiar vreau să … ?”.

• Chiar vreau să mă neliniștească știrile despre COVID-19?
• Chiar vreau să mă simt stresat/ă de incertitudinea cu care se confruntă întreaga lume?
• Chiar vreau să nu fac nimic productiv azi?
• etc. Ai prins ideea!

2. Emoțiile impun alegeri

Tu cum reacționezi atunci când te apucă frica? Sau anxietatea? Sau extazul? Sau tristețea? Sau … orice alt sentiment. Recunosc, de multe ori mă las copleșită de acestea și lucrez la a nu mai face asta. În special când vine vorba de sentimente negative.

Ce am învățat din această carte e că emoțiile pe care le simțim sunt un semnal pentru noi că e nevoie să luăm o decizie și să facem o alegere. Nu sunt nicidecum o sentință. Putem de fiecare dată și în orice situație să alegem (cel puțin cum ne raportăm la ea).

”Parte din problemă este faptul că cei mai mulți oameni nu își dau seama că Cimpanzeul face doar o propunere, și nu dă un ordin. Nu trebuie să îți urmezi emoțiile, ci să faci o alegere.”

3. La naiba cu gândirea pozitivă!

Bine, nu se exprimă nimeni așa în carte, dar asta-i ceea ce spun eu! Prea suntem inundați de tendințe ce duc spre perfecționism și care ne îndepărtează de realitate. Prea mult vedem în jurul nostru sugestii despre cum să vedem jumătatea plină a paharului. Prea multă lume spune ”totul va fi bine” înainte să asculte măcar contextul în care cineva operează. Așa că la naiba cu toate astea!

Paharele nu-s pe jumătate pline sau goale, ci au două jumătăți care coexistă! Așa că atunci când apare o situație care poate fi un adevăr neplăcut, n-are rost să ambalăm adevărul – e nevoie să fim realiști. La fel e nevoie să fim și în momentele în care ajungem să vedem situațiile mai grave decât sunt în realitate.

”Uneori e bine să fii de acord cu Cimpanzeul, dacă îți spune adevărul. Nu are sens să avem o – gândire pozitivă – dacă asta înseamnă, de fapt, să ignorăm adevărul. Să rămânem la o gândire realistă! ”

P.S. Suntem întotdeauna responsabili de cimpanzeii noștri!

4. Pot în loc de trebuie

Aveam o perioadă în care cred că am dezvoltat o alergie la cuvântul trebuie. Adică de fiecare dată când îl auzeam, răspundeam cu: ”Singurele lucruri pe care trebuie să le facem e să mâncă, să bem apă și să dormim. Orice altceva e opțional.” Da, făceam asta inclusiv vând mi se spunea acasă că ”trebuie să ….”. Una din valorile mele este libertatea, ori cuvântul trebuie și noțiunea de libertate se bat cap în cap. Și aparent nu-s singura pentru care se aplică această regulă.

De aceea, atunci când ne propunem să slăbim și ne spunem ”trebuie să fac sport” ajungem să ne autosabotăm. Dacă ne spunem în schimb ”pot să fac sport de 3 ori pe săptămână, după muncă” altfel sună!

5. Draga mea, ești responsabilă de propria fericire!

Conținutul acsetui paragraf e dedicat strict doamnelor și domnișoarelor! În carte e descris foarte fain un sindrom ce ne încurcă tare pe noi, femeile. Îi spune simplu: Albă ca Zăpada. Știi și tu la ce mă refer – sunt momentele în care credem că altcineva e responsabil de propria fericire, când nu ne asumăm responsabilitatea pentru deciziile pe care le luăm, când ne așteptăm ca viața să fie ușoară doar pentru că suntem femei, când avem impresia că suntem victime ale împrejurărilor și așa mai departe.

WE NEED TO STOP DOING THIS! Fericirea e ceva ce putem alege (da, știu că e surprinzător, dar chiar e la îndemână), suntem responsabile de fiecare decizie pe care o facem și nu, nimănui nu-i plac victimele. Așa că hai, curaj și blândețe în ochi!

6. Construiește poduri

Da, tu! Nu-ți poți dori ca altcineva să facă un lucru pe care-l vrei tu, pur și simplu nu așa funcționează lucrurile. Așa că dacă îți dorești să ai o relație mai bună cu cineva, fă pași în direcția asta. Dacă vrei să ajungi într-un lot național, depunde efort constant pentru asta. Vrei să te simți fericit/ă mai des? Prioritizează activități care te ajută în acest sens și fă-le.
Observă te rog că de fiecare dată am făcut referiri la plural. Cu o scândură îngustă nu construiești o pune; însă cu mai multe puse una lângă alta sigur vei reuși!

”Dacă vrei să construiești o punte către cineva, atunci tu trebuie să o construiești. Nu te aștepta să o construiască celălalt cu tine, deoarece o asemenea atitudine față de altcineva va genera, cel mai probabil, un eșec.”

Managementul minții – să trecem la treabă!

Acum că ne-am o făcut o idee despre ce presupune managementul minții, e timpul să punem în aplicare aceste lecții. Asta înseamnă că va fi nevoie de timp, disciplină și răbdare. Lucrurile care merită nu le dobândim peste noapte, însă rezultatele sunt cu atât mai spectaculoase tocmai din acest motiv. În plus, viața-i o poveste ce merită călătorită frumos – managementul minții e un lucru pe care să-l luăm cu noi în propria călătorie.

P.S. Recenzia mea pentru această carte este ★★★★★.