Ți-am citit povestea – aia unde ești personajul principal. Povestea unui adolescent nesigur, arogant, dornic să se descopere și care mereu se împarte în două lumi (sau mai multe). Am încercat să țin pasul cu acțiunea și cu tine – povestea ta e ca un carusel. Speram ca pe măsură ce păsești în anii tinereții să fii mai puțin haotic, mai puțin arogant – ai rămas însă glumeț, obscen și nesigur. Asta nu e bine sau rău – e realitatea și știm cu toții ca lucrurile nu-s doar albe sau negre.

Ai tras multe concluzii în timpul poveștii; ți-am apreciat onestitatea pagină cu pagină (onestitatea aia de om care-și rememorează trecutul pentru a se înțelege; nebunia unui tânăr care face ce poate pentru a se accepta – pe el și propriile decizii). Sper să ajungi să și folosești aceste lecții cândva, pentru că în ”Suge-o Ramona” n-a fost niciodată vorba cu adevărat despre o ea … ci despre povestea ta.

Mai jos, fragmentul meu preferat din carte (și nu, nu-i toată carte scrisă în această manieră – din contro!)

Îmi mai doream un cuvânt, ea își mai dorea un glas, eu îmi mai doream o secundă, ea își mai dorea un ceas. Îmi doream un zâmbet, ea își mai dorea un surâs, eu îmi mai doream o rază, ea mai voia un apus. Îmi mai doream o frază, ea își mai dorea o poveste, nu mai era loc de regrete, nici de păreri sau proteste.
suge-o ramona

P.S. Andrei la care fac referire e personajul principal din carte, nu autorul cărții (că nu știu să fie o autobiografie)

Share: