Scrisoarea unui copil către mama sa

Se cade întâi să îți mulțumesc pentru că m-ai născut și crescut din, și cu multă dragoste; sunt conștient că de când am apărut în viața ta, nu ai mai avut o clipă de liniște, că dintr-o femeie, te-ai transformat în această minunată făptură, anume mama, dar că nu ți-a fost și nu-ți este ușor în acest rol. M-ai vegheat noapte de noapte și nici acum nu ai liniște când sunt departe. Ani de-a rândul mi-ai purtat de grijă și îmi porți în continuare, iar pentru toate acestea îți mulțumesc și te apreciez!

J.D.Salinger spunea la un moment dat că există două tipologii de oameni: cei care se aseamănă cu peștii sau oamenii-rață.Pe de o parte, oamenii-pești, de la începutul și până la sfârșitul vieții lor, înoată în aceeași baltă (sau o părăsesc doar în momentul în care sunt pescuiți pentru a ajunge un prânz copios pentru cineva – aceasta e doar o părere personală). Pe de altă parte, oamenii care se aseamănă cu rațele sunt cei care cresc pe baltă, însă totodată sunt și cei care au suficient curaj pentru a-și lua zborul și a o părăsi la un moment dat.

Toți copiii creștem în aceeași baltă, dar vine vremea când depinde de părinți dacă ne transformăm în pești sau în rațe.

Mamă, știu că încerci să mă protejezi și să mă ferești de cât mai multe rele și greutăți, dar te rog, nu lăsa grijile și ezitările tale să se transforme în gratiile unei colivii! Caci în momentul în care voi încerca să-mi iau zborul, ca orice rață, voi cădea, și mai mult decât atât, îmi voi pierde curajul de a mai ridica ochii spre văzduh.

E foarte adevărat faptul că părinții îmbătrânesc pe măsură ce copiii cresc, dar aceasta e o lege a firii și nimeni nu poartă vina pentru ea.  Dacă voi părăsi balta în care am crescut, nu înseamnă că am să uit de tine! Din contră, voi privi lumea cu alți ochi, îmi voi căuta fericirea, iar în momentul în care o voi găsi, am să fiu cu atât mai mult recunoscător și mă voi întoarce de fiecare dată la tine.

Așa că mamă, lasă-ți pruncul să-și ia zborul, căci unde ești tu, va fi și el mereu, cel puțin cu gândul, iar în brațele din care a zburat, se va întoarce mereu cu mult drag!