woman leaving

”Ți-am spus doar atât, că-mi va fi dor de tine, iar tu m-ai întrebat dacă plec undeva. Am răspuns cât de sincer am putut:

– Da.

– Cât ai de gând să stai; pleci pentru o perioadă mai lungă de timp?

A urmat un alt da, după care m-ai luat în brațe. Era trecut de miezul nopții, iar eu trebuia să plec. Acasă mă aștepta adevărata mea viață, un copil care probabil dormea și el – un soț căruia în urmă cu trei luni am hotărât să-i răspund cu aceeași monedă, adică să-mi canalizez întreaga dragoste spre altcineva. Te-am întâlnit pe tine și m-a luat dragostea pe nesimțite, doar ca, vezi tu prea bine, atunci nu mi-am dat seama că deși eu sunt dispusă să-ți ofer totul, tu nu vroiai să renunți la o parte din munca ta pentru noi.

Azi te-am întrebat din nou ce facem noi de fapt? Nu mă simțeam bine ducând viața asta duplicitară. Pe de o partea familia și prietenii care credeau că am o căsnicie perfectă, pe de alta parte relația cu tine unde eram cât se poate de naturală, de fericită … Acum înțelegeam prea bine vorba aceea cum că nu poți sluji la doi stăpâni. Singurul răspuns care l-am primit a fost că ești prea complicat și că merit ceva mai bun. În acel moment zarurile au fost aruncate și jocul fusese făcut.

Te-am strâns și eu la rândul meu în brațe. Ai vrut să mă săruți și te-am lăsat să faci asta. Te-am privit apoi preț de câteva clipe, iar când ai vrut să mă săruți din nou, m-am desprins din brațele tale.

– Chiar pleci?

– Nu am încotro. Nu mi-ai dat de ales.

M-am ridicat și am plecat. Am plecat știind că n-am să mă mai întorc vreodată. Te-am lăsat singur, să visezi – atât la propriu cât și la figurat – la cariere mărețe. Știam amândoi că poți să ai ce și câte femei vrei, dar din acest moment nu și pe mine. Am plecat fiindcă am realizat că privim în direcții opuse. Am plecat pentru că mi-am dat seama că fericirea mea e dincolo de ușa încăperii în care te afli. Am plecat …”

Share: