N-a știut că în momentul în care voi pleca, va fi pentru totdeauna, cum nici eu n-am știut că n-am să mă mai întorc ..

La orele 4 dimineața a unei toamne superbe, a început să plouă cu stropi mari și reci ce aduceau cu ei un vânt, care mai apoi avea să ne ia totul. Mai rămâneau două ore până când trebuia să plec, așa că am decis să te țin în brațe în speranța că timpul va trece rezonabil pentru amândoi. Ai adormit între timp, te-am privit preț de câteva minute, iar apoi m-am apropiat de masa de scris; am luat o foaie și un creion și ți-am lăsat următorul mesaj: „El te iubește„, la finele căruia m-am semnat.

Adevărul e că în loc de „El”, mi-am scris numele, dar oare chiar te mai iubeam?

Te-ai trezit chiar în momentul în care trebuia să plec, m-ai luat în brațe și nu ai mai fi vrut să-mi dai drumul; totuși ai făcut-o și cu lacrimi în ochi mi-ai deschis ușa, care mai apoi am avut grijă să o închid pentru totdeauna.

Și-apoi a venit toamna pentru amândoi …

Share: