Scrisoarea unei mame către copilul ei

 Iubitul meu,

Mă adresez așa ție pentru că ai fost dorit, conceput, purtat, iar mai apoi crescut, cu și din dragoste – o dragoste binecuvântată, ce stă la baza unei familii întregite de tine. Dacă ești prunc, sper să crești frumos pentru că într-o zi să ajungi să citești aceste rânduri; dacă ești tânăr sau în floarea vârstei, fă-ți te rog timp și citește ce am scris pentru tine; iar dacă ai citit, dar nu mai ai cui să-i spui „mamă”, ia-ți te rog legământ că vei fi la rândul tău părinte și că din motivele enumerate mai sus, vei ajunge să-i spui copilului tău: „iubitul meu”.

Să știi că ai fost, ești și vei rămâne, atât cât va dori bunul Dumnezeu, motivul pentru care îmi doresc să mai treacă încă o zi, doar pentru a te vedea crescând și pentru a-ți călăuzi pașii în transformarea ta din ființă în Om, atât și așa cât și cum voi putea, și-mi vei îngădui de la un moment dat. Ce-mi doresc pentru tine poate părea puțin în ochii tuturor, dar tu să știi că această este esența vieții. Plantele și animalele sunt și ele ființe, dar oameni, sau mai bine spus, adevărații oameni sunt cei care iubesc, speră, au credința, iartă, au un suflet mare și cunosc câteva mici trucuri ale vieții, care sper să ajungi să le apreciezi (sunt lucruri simple!).

Știu că ai fost de multe ori supărat pe mine, uneori cu sau fără motive întemeiate și pentru toate acestea îmi cer iertare. Iertare-ți cer că după ce te-am ajutat să înveți să mergi, la un moment dat ți-am dat drumul la mână, ai căzut și ai început să plângi – dar ai învățat astfel să te ridici și să mergi din nou, de unul singur de data aceasta. Îmi cer iertare pentru fiecare dată când te-am pedepsit dacă spuneai o vorba urâtă, strigai, (te) băteai, spărgeai sau stricai ceva, căci de multe ori îți apăreau lacrimi în ochi din cauza aceasta – dar așa ai învățat să vorbești frumos, să fii civilizat și să prețuiești lucrurile. Mai știi când stăteam lângă tine până îți făceai temele, iar tu te rugai de mine să te las la joacă cu ceilalți copii și eu te supăram spunându-ți că întâi trebuie terminate? Iertare-mi cer! – dar așa ai învățat să-ți stabilești prioritățile în viață și să pui preț pe adevăratele valori. Îmi cer iertare pentru toate acele dați în care îți doreai să ieși în oraș, iar eu de cele mai multe ori nu te lăsam; plângeai sau te închideai la tine în cameră, uneori te răzvrăteai – dar doream să te protejez cât mai mult de ceea ce se află acolo, iar când în sfârșit ai ajuns să ieși, mi-ai dat dreptate. Mai îmi cer iertare și pentru multele hotărâri pe care le-am luat pentru tine, cu sau fără a fi conștient de ele, dar să știi că am făcut-o bazându-mă pe experiențele care le-am trăit; fii sigur dragul meu că de fiecare data îmi era groaznic de greu deoarece purtam povară faptului că știam că de ele depind viața ta toată uneori.

Ca adult sper doar să nu uiți ce ai învățat până în prezent, să încerci să transmiți valorile mai departe, iar în momentul când vei ajunge să privești înapoi, să nu ai regrete!

Nu în ultimul rând,  aș vrea să-ți amintesc cât de mult te iubesc și că orice ar fi, sunt mândră de tine, iar eu și întreaga familie îți vom fi mereu alături necondiționat!

Cu drag, mama.

P.S.   Pentru că mama și familia mea sunt așa, vă mulțumesc și vă iubesc!