Povestea unui castel de nisip

Castelul de nisip te duce cu gândul la mare, nu-i așa? Dar povestea ce ți-o voi spune vine din mijlocul năƒmeților și-al gheții, căƒci e iarnムpeste tot acum: afarムși în sufletele oamenilor.

„Se ia un om simplu – eventual cineva care-ți zâmbeste frumos; îi mângai ușor fața și apoi vムluați de mâna și dansați împreună în ploaie, ca să vă spălați păcatele. După aceea iei noroi în mâna ta și intini acea persoană ca să-i ascunzi defectele – poate în unele locuri pui mai mult, ca să-i sculptezi apoi anumite calități. Iar de ochii nu îți plac, pune în locul lor două lacrimi curate, de proprii-ți ochi vărsate. Acum așteaptă să răsară soarele, să definitiveze opera ta: dragostea (dar ferește-i mereu ochii, căci altfel se vor usca!) „.

Să nu te miri însă dacă totul dispare într-o bună zi, căci cine suntem să facem astfel… ? Se năruie tot dacă nu e creat de Dumnezeu ..

Și până la urmă, nu seamănă această cu povestea unui castel de nisip?

sand

Share: