Scrisoare către 2011

Cu fiecare ticăit al orologiului mai fac un pas spre mâine, îndepărtându-mă de ieri, și totuși azi scrie o Mădălina aflată la sfârșit de 2011. E ultima zi a acestui an, ca atare e necesar un bilanț și m-am gândit să-l formulez ca un rezumat al cărții care se va sfârși înainte de ora 12.

Povestea a început la miezul nopții în urmă cu un an și deslușește filă cu filă transformarea ontologică a unei fete; ce fel de fată? – descoperiți-o!

A fost un an plin, plin cu de toate. Au fost și bucurii, au fost și tristeți – fiecare mi-au smuls lacrimi și au lăsat semne adânci scrijelite în mine. E momentul să-mi aduc aminte de cei care nu mai sunt azi aici, mai cu seamă de bunica, cea care a fost ca o mamă pentru mine . Sunt luni de zile de când învățam să trăim nemaivând-o printre noi, dar în suflete ne va fi mereu prezentă. Totuși, anul acesta a fost primul Crăciun când familia a colindat împreună și ea a colindat alături de îngeri – a lăsat un gol enorm, dar nu ne rămâne decât să ridicăm ochii spre cer și să-l rugăm pe bunul Dumnezeu să o așeze de-a dreaptă Sa.

Răsfoind mai departe paginile ajung și la sfârșitul „carierei” de elev. Patru ani s-au dus în goană, cum în goană trece timpul și iată-mă absolventă de liceu cu zâmbetul pe bunze, ochii scânteind și înconjurată de familie și prieteni dragi. Ca urmare mulțumesc încă o data tuturor celar care m-ați sprijinit și mi-ați fost alături. A urmat apoi Bacalaureatul – cu multă emoție m-am prezentat la fiecare examen în parte, iar apoi la cel de admitere și uite-așa adolescenta s-a transformat în tânără studentă.

Studenția.. e un capitol nou, vast și complex. Pot spune doar că a început brusc, că viața nu te întreabă nicicând dacă ești pregătit sau nu pentru etapa următoare și de cele mai multe ori te ia prin surprindere – dar cu toate astea, chiar dacă începutul a fost mai anevoios, acum pot spune că studenția e o etapă frumoasă, grea, dar plină de momente care mai târziu vor fi amintiri memorabile.

Și să știți că toate aceste pagini au fost presărate cu iubire, căci mai presus de orice am iubit ! Iubesc și acum toți oamenii minunați pe care îi cunosc sau care i-am întâlnit în acest an: părinți, familie, prieteni, colegi, mentori, străini care mi-au zâmbit o data! Și da, a fost anul în care am trăit și o frumoasă poveste de dragoste, căci Dumnezeu mi-a scos în cale o persoană de care să mă îndrăgostesc (doar orice poveste are și un Făt Frumos). Mulțumesc! Mădălina din 2011 va avea în suflet mereu această iubire, dar mâine anul se-nnoiește și sunt datoare să-l las pe cel vechi să treacă, odată cu tot ceea ce a însemnat el.

În 2011 am învățat (ordinea e aleatorie):

• să zâmbesc mai des
• să fiu recunoscătoare
• să mulțumesc celor din jur și să mă mulțumesc cu ce am
• să iert mai ușor
• să mă supăr mai greu
• să acord a două șansa
• că fiecare început aduce după sine un sfârșit și invers
• să plâng dacă simt nevoia, dar să-mi șterg lacrimile și să merg înainte
• că n-am prieteni mulți, dar am prieteni buni
• că am cea mai frumoasă familie din lume!
• că Dumnezeu are grijă de noi toți, dar că și noi trebuie să ne aducem aminte de El
• că nu le știu pe toate și am multe de învățat; că până și un nou născut îmi poate da o lecție de viață pe care sau nu o știam sau am uitat-o
• că am calități și defecte sau defecte și calități
• că fac greșeli
• că supăr și eu la rândul meu sau dezamăgesc și atunci trebuie să-mi cer iertare
• că tot ceea ce avem cu adevărat e sufletul nostru și că trebuie să ne îngrijim de el
• să mă bucur mai mult
• să iubesc mai mult, dar să am așteptări mai puține

Sfârșit. V-am spus povestea unei fete simple.

P.S. 2012, te aștept cu brațele deschise!