Regina nebunilor de Camelia Popa – recenzie

Pentru azi vă proun să poposim în zona ficțiunii și să descoperim împreună o carte scrisă de Camelia Popa. Regina Nebunilor e cu siguranță o lectură răvășitoare. De ce? Hai să vedem!

Regina nebunilor – specificații

Editura: Trei
Autor: Camelia Popa
An apariție: 2019
Număr capitole: nu sunt numerotate
Număr pagini: 463
Alte detalii: roman, thriller psihologic
Stil: Deși este o ficțiune, nu putem să nu remarcăm modul solid în care sunt construite personajele și moravurile îndoielnice ale acestora. La fel de reale par și instituțiile prezentate (Spitalul de psihiatrie, cabinetul (pseudo)psihologic, secția de poliție, etc) unde etica pare a fi un concept rupt dintr-o realitate paralelă. Și totul e relatat din perspectiva fiecărui personaj în parte.

De ce-ul cărții

Motivul pentru care a fost scrisă Regina nebunilor e trist, îndoișător și o adevărată dovadă de iubire. Și totuși, asta vine la pachet cu creionarea unei ficțiuni sumbre și înfricoșătoare. Deloc departe de a fi posibilă, aș adăuga, căci așa cum spune și Camelia, povestea a fost inspirată din realitate.

”Ideea scrierii acestei ficțiuni a apărut atunci când soțul meu, Daniel Popa, aflat pe ultimii metri ai vieții lui, a căzut în mâinile unor lucrători dezumanizați ai sistemului medical. Sinistra lui experiență a fost declanșatorul unor trăiri pe care le-am transpus, împreună, în planul cărții. Din păcate, el n-a mai apucat s-o vadă. Însă mi-a lăsat, prin testament nescris, misiunea finalizării ei. ”O vezi scris, da?!” ”O voi scrie, Dănuțe!” Și am scris-o, în scop psihoterapeutic personal și profilactic social. În locul Spitalului de Psihiatrie nr.14, unde se manifestă Regina nebunilor, putea să fie orice spital corupt, în care etica e aleatorie. Am ales unul de boli mintale pentru că problemele lui îmi sunt familiare.” – Camelia Popa

regina nebunilor - camelia popa - recenzie carte - scriitor roman

Regina nebunilor – ce ascunde lectura?

Nu e un secret că din momentul în care deschizi cartea descoperi personaje uluitoare, halucinante chiar. Cred că modul în care sunt construite ele te fac să nu te poți dezlipi de poveste până la final.

Carla Samson, medic psihiatru și manager la Spitalul de Psihiatrie nr. 14, este o ”somitate” în acest domeniu, titlu pe care și-l aclamează singură. Și cumva, toți cei din jur îi împărtășesc viziunea. Dar e mai mult decât atât, mult mai mult, după cum avem să descoperim:

  • soție, căsătorită cu un bărbat care nu o face fericită din niciun punct de vedere. Acesta e unul dintre motivele pentru nenumpratele ei adultere.
  • mamă a cinci copii, care o dezamăgesc iar și iar. Pune mare preț pe materialul genetic, iar când își dă seama că primele trei odrasle nu se ridică la nivelul așteptărilor ei, mai face doi copii cu un fost profesor universitar, aflat pe ultimii metri ai vieții.
  • doctor în psihiatrie, zeii ei fiind Maslow și Freud. Și le propovăduiește parte din învățături iar și iar. Obsesia pe care o are de la Maslow e primul nivel al piramidei, iar cea împrumutată de la Freud e hipnoza. Pe ambele le folosește în ”vindecarea” pacienților ei.
  • schizofrenică de mică. Plus posesoarea a mai multo boli psihice. Tocmai din acest motiv unul din autoportrele pe care și le face e atât de paradoxal: ”Să știi însă că uneori mă simt ca o zdreanță, iar alteori îmi dau seama cât de superbă sunt. Ca o regină! Însă mai întâi aș vrea să mă vezi când sunt o zdreanță, să înțelegi că nu te sun degeaba…”.

Pacienții reginei

Carla e o adevărată regină în Spitalul de Psihiatrie nr.14, și ca orice persoană de viță nobilă din vremuri apuse, are sclavi care-i satisfac diversele capricii. Iar pentru că acțiunea se desfășoară în București, cu aproape 20 de ani după anul 2000, pacienții ei sunt cei care joacă rolul sclavilor. Toți vin la ea pentru a se vindeca de diverse boli sau fobii, își arată vulnerabilitățile, iar Carla tocmai asta urmărește. Să-i vindece aparent și să profite de vulnarabilitățile pacienților pentru a-i manipula în scopul dezvoltării personale și profesionale. Să facem cunpștință cu o parte din ei:

Nic Pascarelli

Nic este un profesor de matematică de 50 de ani la un liceu renumit din capitală, fiind foarte sever cu copiii. Este căsătorit și își duce viața în liniște, într-o oarecare monotonie cu care atât el, cât și familia sunt obișnuiți. Are o fobie de a circula cu mijloace de transport în comun și apelează la dr. Samson pentru a-l ajuta.
Carla acceptă într-un final, îi face o programare pentru o consultație. În timpul acesteia îl hipnotizează și începe să-i schimbe valorile și principiile după care se ghidează. Ședința nu se termină înainte de o partidă de sex între cei doi, în timpul hipnozei bineînțeles.
Până la finalul cărții, Nic se transformă din profesorul șters într-un bărbat cu înfățișare de gigolo și cu moravuri ușoare. Și nu doar viața lui o schimbă pentru totdeauna, ci și a unei colege și a unor eleve din liceu.

Luca Mantovani

Dirjor de excepție, Luca are o problemă cu microbii, refuzând să mănânce anumite alimente, evitând anumite zone și spălându-se încontinuu pe mâini (până la punctul în care își provoca răni). Conștient că are o problemă, se adresează dr. Samson. Aceasta îl acceptă ca pacient și îl introduce în nenumărate studii care testează fel și fel de medicamente pe pacienți.
Luca ajunge să-și depășească obsesia, însă devine persoana care mănâncă orice, care nu se mai spală, dependent de pastile și transformat inclusiv din punct de vedere al orientării sexuale.

Au mai fost oameni care au trecut fie prin biroul Carlei, prin patul ei sau ambele variante: un polițist onest, fost coleg de liceu cu Carla și soția acestuia. Un psiholog care și-a pierdut familia și care ajunge să facă afaceri ilegale cu Carla, aceptând în același timp să-și deschidă un cabinet de fațadă în care oferea servicii de gigolo pacientelor trimise la el de către dr. Samson. Un deputat care ajunge să o hiptoniteze pe somitatea în psihiatrie.

Epilog

Cred că am prezentat suficiente detalii despre carte în așa fel încât să vă faceți o idee despre ficțiunea bine scrisă de Camelia Popa. Pot spune că finalul cărții e oarecum justițiar, însă viețile pacienților nu vor mai fi niciodată la fel. Ce s-a întâmplat cu regina nebunilor vă invit să descoperiți în cartea cu același nume pe care o găsiți la Editura Trei sau în librării.

Rcenzia mea pentru această carte e: ★★★☆☆, motivul principal fiind că nu sunt fan thrillere psihologice. Însă pentru detaliile și realismul personajelor, jos pălăria!

Ce personaj literar te-a influențat cel mai tare sau e preferatul tău și de ce?

Share: