Moș Nicolae – atunci și acum

Azi e 5 decembrie și cu mare bucurie mă întorc în timp … mai ții și tu minte zilele de 5 decembrie de mai demult? Abia așteptam să ajungema acasă de la grădiniță sau de la școală, nici nu mâncam și ne puneam pe curățat ghete. Și tot curățam la ghetele alea până erau lună și bec! Și dacă nu zăbovisem destul pe ele ne apucam să curățăm și celelalte ghete din familie că poate poate pe dimineață vor fi toate pline.

Apoi ne puneam să dormim devreme. Știam că dacă vrem dulciuri și fructe în loc de nuiele atunci ar fi bine să nici nu încercăm să îl pândim pe Moș Nicolae, mult așteptatul sfânt al lunii decembrie. Adormeam greu și nu știu cum se făcea, dar noaptea trecea repede. Nici nu ne dezmeticeam bine că fugeam la locul unde ne lăsasem ghetele. Și mare ne mai era bucuria să le vedem pline: banane, portocale și poate o ciocolată și niște biscuiți. Poate că acum nu pare mult, dar atunci erau niște comori fără de preț, niște daruri cu adevărat magice!

Mergeam apoi care încotro și povesteam coleglor noștri că Moș Nicolae chiar există, că a venit iar și că ne-a păsuit de nuia și de această dată. Ne era drag Sfântul și ne este și acum, nu-i așa? În trecut ne bucuram că primim, azi ne bucurăm că putem dărui și uite așa ducem mai departe tradiția noastră din moși strămoși.

Bineînțeles că există multe legende legate de Sfântul Nicolae – vă îndemn să le citiți ca să știm cu toții de unde vine acest obicei frumos. Vă mai îndemn să dăruiți. Și bineînțeles să lustruiți ghetuțele și în acest an!
Aștept să-mi spuneți cum v-ați pregătit pentru această seară frumoasă!