Fă-ne un favor amândurora: acceptă!

Faptul că avem un trecut împreună nu garantează un viitor asemenea; uită-te la noi acum …

De ce invoci azi sentimentele și experiențele trecute? Știu că ne-au format, dar eu una nu mă mai identific cu ele; mă întreb însă cum te simți tu… Stăm unul lângă altul, cu ochii goi, și parcă suntem la un milion de kilometri distanță, căci ne bântuie probleme ce le avem în prezent – necunoscute celuilalt. Practic, în acest context, a spune că avem un trecut împreună e ca și cum am zice: ”Vreau premiul întâi la absolvirea liceului pentru că am avut coroniță la grădiniță” sau e la fel ca atunci când am spune că ”ne-am iubit cândva” – si ce? Azi nu mai trebuie să ne demonstrăm dragostea?

Vrem să avem parte de iubire mâine, sărind peste ziua de azi dacă se poate. Vezi?! Aici e adevărata problemă: ardem etape. Ne grăbim și singura întrebare care-mi vine în minte e: ”Unde?”. Chiar nu realizăm că în toată goana asta, nu numai că pierdem din vizor destinația, dar uităm să ne bucurăm de călătorie și de toate acele lucruri mărunte ce vin cu ea? Și în fond, în ele stă adevărata bucurie.

Așa că fă-ne un favor amândurora și acceptă că nu-i suficient să ne lege trecutul dacă vrei să avem de-a face în prezent – asta ca să nu mai vorbim de viitor.