Atunci și acum

După un an, acum stătea în locul lui, dar privea lucrurile din propria perspectivă … Același anotimp, aceeași zi, încăpere și masă, doar că-i lipsea cafeaua din față; în timp a renunțat la acea licoare neagră, care o prețuia doar din cauza mirosului, căci a realizat că punea atât de mult zahăr și lapte în ea, încât aceasta se transforma complet, pierzându-și proprietățile pentru care o aprecia.

Dacă în trecut amândoi se fereau de frigul de afară și de ploaia care curgea necontenit, stând în casă, acum ea evita căldura dogoritoare și îi venea în minte o singură întrebare: ”Oare de ce nu răsărise soarele în ziua aceea decât după primul lor sărut?”. Și-a dat seama apoi că unele întrebări nu au răspuns și probabil nu-l vor avea nicicând.

Și mai știa un lucru: dacă atunci era persoana vulnerabilă în fața unei fericiri neînchipuite, azi era cea care o trăise, se bucurase și ulterior, învățase din ea.