Ce mai face sufletul tău?

Recent mi-a fost adresată această întrebare și am răspuns simplu: ”Bine”.  Doar că bineînțeles că după a urmat o alta: ”Bine, bine, dar ce înseamnă bine?”, iar apoi am lăsat locul în care eram să se umple de tăcere. Pentru prima dată în viață am simțit un gol imens care venea ca răspuns la o întrebare; adevărul era că nu știam ce să răspund, așa că am tăcut – mult!

Dar bineînțeles că nu m-am oprit aici; eram contrariată pentru că de obicei sunt omul cu răspunsurile la mine – sau cel puțin căutam să fiu. Totuși, de multe ori avem răspunsuri pentru toate, mai puțin pentru ce se află în noi. Asta nu-i pentru că n-am fi în stare să deslușim ce-i acolo, ci pentru că nu facem asta. N-avem timp e eternul motiv ce-l așternem în fața noastră și trist e că-i universal acceptat.

Lucrurile nu sunt bune sau rele, ele pur și simplu sunt și adevăru-i că pot fi în milioane de feluri – depinde doar de noi cum le interpretăm. De ce ar face atunci sufletul excepție și cum ar putea să facă bine sau rău?
Apoi mi-am pus și alte întrebări: ne concentrăm oare atenția de-a lungul timpului pe ceea ce-i cu adevărat important? Cu cine dormim și cu cine ne trezim de ani de zile? (indiciu: de când ne naștem).
Sufletul … el poate fi viu, vesel, fericit, trist, obosit sau altele asemenea, însă te las pe tine să deslușești acum când te întreb: ”Ce mai face sufletul tău?”