Dimineți de sâmbătă

În fiecare sâmbătă, pe la ora zece dimineața, bunica scotea din cuptor pâine proaspătă. Știi cuptoarele alea imense, făcute din cărămidă și lut? Acolo cocea bunica cinci – șase ”pitoace” mari, pentru întreaga săptămână. Eu mă alegeam mereu cu câte un pup – și nu era bucurie mai mare pentru mine în acea zi, decât bucata aia de pâine.

Mai târziu aveam să aflu că se trezea cu noaptea-n cap, înainte să cânte cocoșii, se ocupa de multele animale din gospodărie și apoi se întorcea în casă și se pregătea pentru încă o zi în care urma să aibă grijă de familia ei. Nu mă pot abține să nu vă spun câte ceva despre bunica – un om, pe cât de simplu, pe atât de iubit. N-avea multe clase, dar rar îți era dat să vezi pe cineva mai educat și mai înțelept – asta-i încă o dovadă în plus că bunul simț și omenia nu se învață în școli.