Ce ai schimba dacă ai putea să te întorci în trecut?

– Tot timpul ai ce să oferi: just be that wonderful you! Și atenție … cu toții avem nevoie de atenție. În urmă cu câțiva ani am spus că nu voi mai putea iubi și că nu voi mai putea să mă atașez de cineva – de fapt nu vroiam. Tot ce îmi doream era să stau și să-mi plâng de milă – nu știu de ce nici azi, dar avem asta în natura noastră. Apoi am realizat că nu merită. Că te-a rănit cineva? Că te-a părăsit? Că nu ți-a dat explicații? Toate astea se întâmplă pentru că am iubit o persoană cu un caracter slab, care fuge și doar prin urmele ce le-a lăsat îți poți da seama că era terifiat de lumea în care trăiește. Și cei ce rămân și privesc sunt cei care prind putere – mai lipsește curajul să încerce din nou, și voința … Ceea ce ți s-a întâmplat ție, e ceea ce aveai nevoie ca să te trezești – încă îți ia ceva timp ca să înțelegi ce s-a întâmplat, dar ceea ce a făcut creatura aia nu face altceva decât doar să-ți confirme că meriți ceva mai bun de la viață, de la persoana de lângă tine, iar acum știi asta!

Nu încetam să fiu surprinsă – mă simțeam ca o surdă pentru care toți cei din jur erau muți.

– Când mă gândesc la ultimii doi ani din viața mea, îmi vine să râd – abia acum! Toți prietenii mei îl desființau în toate felurile posibile pe cel ce l-am iubit, doar eu eram cea care mă încăpățânam mereu să-i iau apărarea.

Iar apoi, în sfârșit, o terță persoană mi-a dat dreptate:

– E normal – ar fi aiurea să zici că ai iubit o greblă.

– Tocmai, n-o să fac asta, i-am răspuns amuzată.

– Nu e frumos să vorbești urât de o persoană pe care ai iubit-o, dar e ok să accepți ideea că a fost o perioadă în viața ta când vedeai lucrurile altfel…

Și am acceptat, așa că nu m-aș mai duce acolo unde am fost cândva, chiar dacă aș putea face schimbări – o dată a fost suficient. Azi las trecutul să mă privească în timp ce sufletul meu privește spre viitor