”Recent m-am mutat în noua mea reședință” – așa își începea Ana povestea. ”E situată în zona centrală, chiar lângă parc, iar de la etajul la care stau se văd superb lacul și întregul oraș. Bineînțeles că are mai multe camere decât precedenta și că am rezervat trei locuri de parcare: două pentru mașinile personale și unul pentru vizitatori – dacă va fi cazul.”

Ana e femeia de succes care are totul: o carieră impresionantă, deține companii cu cifre de afaceri amețitoare și are un parcurs notoriu în lumea acestora, este inteligentă, extrem de frumoasă și are o relație cu un bărbat pe măsură. Ana – părea un nume comun, dar de fapt era un nume ușor de ținut minte. Și ea, o femeie greu de uitat.

”Nu m-am uitat niciodată în urmă. Acum recunosc că de cele mai multe ori nu priveam înapoi nici când trebuia să reflectez la ce am de învățat. Îmi luam lecția din mers și continuam. Așa am ajuns să am totul. Când zic tot, mă refer la absolut orice îți poți imagina: locuință, mașini, vacanțe, afaceri, petreceri – mă învârteam în lumea bună – sau cel puțin așa consideram atunci.

Toate până într-o zi care părea ca orice alta. M-am trezit la 8:00 și m-am uitat în calendar – aveam o mulțime de întâlniri programare în ziua respectivă. Am deschis feed-ul unei rețele de socializare unde eram activă și în loc să postez ceva, cum făceam de obicei, am ales să mă uit ce este acolo. Binețeles că am găsit fotografii. Unele erau similare cu ale mele: vacanțe, petreceri, mașini. Erau în schimb și câteva diferite – portrete de familie; unele cu poze cu copii jucându-se. Oameni simpli care au cucerit un deal sau un vârf de munte… N-am putut să mai particip la nicio întâlnire în acea zi. Nici în acea lună. Nici în acel an.

Aunci când aveam totul îmi lipsea liniștea unui cămin, iar acela trebuia construit cu adevărata eu. Ori omul din mine trebuia să se descopere pentru a ajunge la acea liniște după care tânjeam.”

Being in the mountains

Share: