Iubirea de care nu trebuie să îți fie rușine

Am făcut de prea multe ori ordine în dulap, crezând în mod absurd, undeva în subconștientul meu, că în acest fel se vor schimba și lucrurile din viața mea. Au fost mult prea multe dățile în care am scos fiecare haină în parte și am desperecheat toate șosetele, în speranța că așezându-le înapoi, îmi așez odată cu ele sinele. Dulapul meu era unul model, unde toate obiectele își găseau locul după sezon, material, culoare, etc (în alți termeni, după nespus de multe criterii), dar a doua zi o luam de la capăt. Cei din jur au început să nu mă mai înțeleagă; nu vedeau rostul a ceea ce făceam, nu vedeau de ce mă găseau în fiecare seară înconjrată de haine, reorganizându-mi dulapul în care nici nu apucase să fie dezordine.

Apoi am hotărât să fac curățenie, așa că am sortat ce era de sortat și am decis să dăruiesc/arunc lucrurile de care nu aveam nevoie. Naiva de mine! Cum am putut crede că făcând asta vor pleca și amintirile toate?

Abia atunci am înțeles și eu că făceam în fapt ordine în dulap iluzionându-mă că astfel îmi fac ordine în viață; am recunoscut în cele din urmă în fața mea și a celor din jur și m-am oprit, înțelegând că nu asta e soluția. Iubirea adevărată rămâne acolo indiferent dacă faci ordine în dulap sau nu,  ori dacă speli de trei ori într-o zi hainele de pe tine. Ea rămâne pentru că acolo îi este locul, în tine; și rămâne chiar dacă trec lunile, anii sau deceniile!  Iar când o întâlnești (căci o vei recunoaște dintre toate!), chiar dacă îți va fi alături întreaga viață, sau nu, păstreaz-o cu demnitate și cu bucurie, căci e iubirea de care nu trebuie să îți fie rușine!

Share: