Te urăsc cu toată dragostea mea!

Ești genul de om care pleacă lăsând ravagii în urma sa, dar care apoi se întoarce la un moment dat…

De bunăvoie și nesilit de nimeni ți-ai făcut o retragere spectaculoasă din viața mea – teatrală chiar. După ce-ai văzut cum e cu mine, te-ai gândit să vezi cum e și fără, așa că nu te-am oprit. Apoi ai venit înapoi într-o zi, guru al seducției și al abandonului, și ți-ai pus sufletul pe tavă în fața mea: îmi spuneai că vrei alături pe cineva exact ca mine, dar nu eu – evident! Așa mi-ai demonstrat că nu te sfiești să pui sare pe răni în curs de cicatrizare …

Dar după și mai mult timp te-ai întors din nou – ai învățat cumva că nu sunt doi oameni la fel, că vei găsi o alta mai bună sau mai puțin bună decât mine, dar că nu voi fi eu în femeia aceea. Ai venit la mine spăsit, privindu-mă cu ochii unui copil mare și m-ai luat în brațe – m-am simțit încarcerată într-o închisoare din care cu siguranță nu-mi doream să evadez. Nu spuneai nimic căci nu îndrăzneai, dar cu aceleași brațe cu care voiai să mă protejezi de orice rău, mă aduceai mai aproape de sufletul tău – același care l-a răvășit pe al meu iar și iar …

Știam că nu ne merităm unul pe celălalt, însă cu fiecare clipă ce trecea  îmi dădeam seama că te urăsc cu toată dragostea mea!