De mică îmi plăcea să pictez. Pictam inclusiv pe sticlă gravată folosind culori în apă – vă închipuți și voi ce ieșea când se amestecau culorile. Dar pictam, că-mi plăcea.  Apoi a urmat o pauză de ani de zile – mulți! – în care nu m-am atins deloc de culori.

Eram la facultate, mă plimbam prin diverse magazine și mai mereu îmi opream privirea spre zona rechizitelor unde știam că erau culori și pensule. Uneori chiar zăboveam pe acolo și mă uitam la ele.  Îmi tot spunea că într-o zi am să mi le cumpăr; când o să am timp mă voi apuca din nou de pictat (așa suna mantra mea – o cunoști și tu?).

Într-o zi din 2017, când am ieșit de la muncă, m-am oprit într-un hipermarket fără a avea un necesar ce trebuie cumpărat (nu face ca mine când mergi la cumpărături!) și le-am văzut: un set de pensule, unul de culori și două pânze. N-am mai stat pe gânduri că probabil m-ar fi ajuns din nou acea mantra veche cu timpul; le-am pus în coș și am gonit spre casa de marcat cu un zâmbet până la urechi pe față.

Și uite așa în câteva luni, s-au strâns câteva tablouri, un chevalet adus de Moș Crăciun și alte pensule, culori și pânze pe care abia aștept să le folosesc.
Care ar fi provocarea ta lansată pentru aceste pensule, culori și pânze?
Mai jos ai o parte din tablourile mele.

Share: