Focus!
– Mi s-a făcut dor de tine, hai să ne vedem la o cafea – suna invitația din partea celui care parcă nu mă văzuse de săptămâna trecută. Totuși trecuse .. nici nu mai știu cât timp a trecut de fapt și adevăru-i că nu mai are relevanță.
Nu mai contează nici care a plecat primul. N-are rost să încercăm să ne amintim cine a mai rămas, la fel cum nu are nicio importanță acum cine și-ar mai dori să fie acolo. Azi nu suntem apropiați și poate-i puțin prea mult să ne purtăm ca și cum am mai ști lucruri reale unul despre celălalt. Ne salutăm civilizat când ne vedem pe stradă; punem eterna întrebare ”Ce mai faci?”; fiecare răspunde ”bine” ; se lasă tăcerea și apoi ne luăm rămas bu.
Vezi? Din cauza asta m-a surprins invitația. Știm amândoi unul despre celălalt că suntem bine; de ce ar fi nevoie de mai mult? Viețile noastre au luat-o pe cărări paralele cu mult timp în urmă așa că nu merită să depunem niciun efort să le mai intersectăm de-acum. Trebuia să ne concentrăm fiecare să dăm ce-i mai bun pentru ca drumul nostru să fie unul frumos. Tocmai de accea ți-am răspuns la fel de simplu și degajat cum m-ai întrebat:
- Concentrează-te pe ce e important acum! Mulțumesc, nu vin.
LOGRE
QUE LA NADA
SEA SILENCIO,
QUE LA QUIETUD
SEA UN ANDAMIO SOBRE EL PRECIPICIO
QUE EL DOLOR
SEA VIENTO FRIO Y QUE CORTE EL ALMA
QUE LA SED,,, SEA HAMBRE
QUE EL CIELO
NO SEA MAS QUE UN TECHO
QUE EL AMOR
UNA CUESTION DE SABERSE AMADO
QUE LA LENTITUD
SEA GEOMETRICAMENTE ABIL
QUE DE MI
NADA SALE
QUE MAÑANA EL SOL SALDRA LUEGO QUE SALGA YO
QUE LA LUNA
BRILLE EN SU LADO OBSCURO
QUE UN BESO
SEA DESPERTAR
QUE DORMIR SIN INSOMNIOS
SEA COMO CASARSE SIN TENER SEXO
QUE NO SIEMPRE
BRILLARA LA LUZ
SINO LA ALIMENTAS TU.
leonel..
logre tambien en mis años jovenes,,saber robar besos,,para evitar saludos que solo son efimeras costumbres que nos deja hielo,,si ,,la recuerdo solia crusar delante de mi
su facultad su dormitorio ern mis frecuencias cardiacas ,,
ayer
ayer al dejarnos sin decirnos nada,,
tome sobre los escalones de facultad,,la tome de la cara arrogante mujer
me decia
ahogue sus palabras en un besdo que resistido se entrego a mi ,,amanecimos por ultima ves con sabanas en el piso,,el sol en la cara y el calor de saberse que nop podia dejar que sus saludos ,,dejaran sus sueños su carrera,,
hoy es doctora
y fui su pasiente en una emergencia de hospital ,,en un momento pense morir,,al despertar ,,imagine silencio,
y estaba ella
para decirme a lo lejos ,,,
que habia salvado la vida,,yo mismo y no podia creer que fortaleza la mia,,
quice levantarme para robarle otro beso como el de tantos años atras
pero fue mejor una sonrisa y me dormi por las drogas,,,
nunca gusto saludar como maquina ,,por ello solo asi miro a los ojos antes dee abrir mi boca,,,
leonel.