Despre iertare și alte lucruri fragile

Aș vrea să înțelegi importanța iertării – mi-a spus cu o voce blândă, dar totuși autoritară. Am vrut să-i spun că știu să iert, dar mă bucur că n-am făcut-o și că am ascultat până la capăt ceea ce a continuat să-mi spună  în aceeași notă.

”Capabili de iubire suntem cu toții – poate că uneori mai trebuie udat acest sâmbure ca să crească și să rodească frumos, dar orice om poate să iubească pentru că așa a fost creat: din și pentru iubire. Cu iertarea însă e altă poveste …

Când ții la cineva învăluiești persoana respectivă într-un ideal, crezi că e perfectă și că nu are cum să greșească – n-a făcut-o până acum, așa că de ce ar face-o în viitor? Când iubim vedem omul de lângă noi ca fiind cel mai bun dintre toți (doar de aceea l-am ales, altfel ne-am îndrepta atenția spre altcineva) – iar prin definiție cei mai buni oameni nu greșesc. Uităm însă esențialul care tocmai l-am pomenit: sunt oameni, nu super oameni și niciunul dintre noi nu e fără greșeală.

Va greși de-a lungul timpului și persoana pe care o iubești și nu o dată … iar atunci vei înțelege și va trebui să înveți cu adevărat importanța iertării. Și mai e nevoie de un lucru: să strângi putere de a ierta când iubești pe cineva, căci doar atunci e adevărată dragostea!”

Când a terminat mi-am dat seama cât de fragili și dependenți suntem unii de alții, dar și cât de multă nevoie am avut de aceste cuvinte.

butterfly sunset

Share: