Ce-ți faci cu mâna ta se numește lucru manual!

Era gratis toată dragostea care ți-o oferea și ai luat-o ca atare. Îți plăcea sentimentul acela plin de confort de a ști că la finalul zilei te puteai cuibări în niște brațe primitoare. După un timp ai simțit că ți se cuvine toată această dragoste, că indiferent de cum ar sta lucrurile, ea va rămâne acolo – ai uitat însă că fiecare faptă aduce după sine o consecință.

Apoi ai plecat – doar pentru că ai putut și pentru că erai înconjurat și de alte persoane care puteau sa-ți ofere momente frumoase (încărcate de efemeritate ce-i drept). N-ai privit în urmă căci nu aveai de ce; n-ai știut ce lași. Și-a trecut timpul pentru amândoi – atât pentru cea ce nu putea privi înainte, cât și pentru cel ce nu putea privi înapoi.

Doar că, vezi tu – timpul nu ne anunță cum își va pune amprenta asupra noastră și-ai fost tu ce-l ce s-a întors răvășit spunând că ți-e dor. Și nu erau momentele petrecute împreună cele care-ți lipseau, ci ea …

glass

Share: