Departe de ea

S-a scurs atâta timp de când v-ați ridicat amândoi de la masa la care stăteați și ați luat-o în direcții diferite.  Obișnuiați sa va beți în fiecare zi cafeaua împreună în acel loc, să va fumați țigările, clipele și visele . Am trecut pe acolo zilele acestea și mi-am adus aminte de voi, dar să știți că nu a mai rămas nimic, totul e în paragină; doar porumbeii mai stau din când în când la masa aceea. Preț de o clipă mi s-a părut că vă revăd, dar apoi am realizat că totul e aievea. Locul era pustiu, la fel ca o parte a fiecăruia dintre voi. Golurile voastre sunt umplute din când în când de cotidian, de întrebări fără răspuns, dar lacuna rămâne.

Amândoi sunteți firi puternice, în timp ați luat-o de la capăt și v-ați văzut de drum, mai conștienți de această dată de adevăratul curs al vieții. Totuși, ții minte ultima oară când ai lăsat-o să plece? Nu ai pierdut în acel moment, dar nici victorie nu a fost căci după atâta amar de vreme ai ajuns să regreți și să îi spui că îți pare rău că nu ai ajuns să o cunoști cu adevărat. Și spune-mi, a meritat?

Știu că te mai gândești la ea, că o cauți printre amintiri și că de la an la an te zbați să nu uiți acele câteva imagini frumoase care le păstrezi cu sfințenie în suflet și în minte – stai liniștit, nu vor dispărea, vor fi mereu acolo când vei fi departe de ea …