Dacă faci asta nu înseamnă că nu ești un om de prima mână!

Din jurnalul unei adolescente. Sau al unei femei. Sau al unui om …

Mereu am apreciat-o pe Maia. Maia e femeia care se îmbracă bine. Maia zici că-i mereu scoasă din cutie. Cred că și dacă și-ar pune un sac pe ea ar arata formidabil în continuare. Maia e ca una din fetele din pozele astea – pur și simplu știe cu ce să se îmbrace și are cu ce!

Cam așa îmi notasem în jurnal pe la finalul clasei a X-a și bineînțeles că Maia era un om în carne și oase din a XI-a (normal că era mai mare!) pe care o veneram nu alta din cauza modului în care se îmbrăca (în cazul în care nu reiese din context). Spre deosebire de ea, eu eram o altă fată ștearsă, populară doar când aveau cei din jur nevoie de tema la mate, cu o garderobă de 5 pantaloni și 25 de bluze și tricouri, dar care insista să poarte mereu aceleași trei combinații care se potriveau. Fenomenul venerarea tipei cool numită Maia a durat încă un an; apoi mi-am dat seama că ea termină liceul și în cazul în care nu rămâne repetentă, urma să nu mai am un fashion idol. Și știți vorba aia din popor: că-i rău cu rău, dar mai rău e fără rău? M-a lovit realitatea, așa că am făcut rost de id-ul ei de messenger (cel de yahoo bineînțeles – un unchi mai vechi de-al facebook messenger-ului de azi) și am abordat-o. M-am prezentat frumos, ca un copil de trei ani înainte să recite poezia la serbare, și apoi i-am spus că o apreciez pentru stilul vestimentar. Bineînțeles că mi-am mulțumit și pentru mine acesta a fost semnalul: gata, asta e! pot să o descos!

În entuziasmul meu debordant, i-am pus întrebare după întrebare: Cum îți asortezi și accesorizezi ținutele? Apelezi la un designer? De unde îți cumperi hainele? (am omis să îi spun că ajunsesem să merg în magazine săptămânal, fără să găsesc însă nici măcar o dată ceea ce purta ea) și așa mai departe.  Răspunsul ei m-a surprins – îți spun totul, în prima zi după bac!

Maia stilata se îmbrăca de la second hand

Îți dai seama cum am așteptat să treacă zilele alea până urma să termine Maia bacul, nu-i așa? A trecut semestrul, a trecut și bacul și uite-o pe Maia că îmi scrie și  mă întreabă dacă vreau să ieșim să îmi răspundă la toate acele întrebări. Vreau, cum n-oi vrea?!

Și ne vedem. Și-ncepe să-mi zică …

– Apreciez că îți place modul în care mă îmbrac, să știi că e ceva ce am dezvoltat în timp (care timp, mă întrebam, că abia ai devenit majoră!). Adevărul e că provin dintr-o familie modestă, care a avut șansa să aibă medie suficient de bună ca să intre la cel mai tare liceu din oraș, dar nu și haine suficient de faine pentru a fi acceptată de colegi în grupurile lor. Și pentru că nu am vrut să îmi las viața socială de aici din liceu să depindă de acest aspect, m-am adaptat! Tot ceea ce port îmi cupăr din magazine second hand. Nu se pune vorba de a apela la designeri, cu toate că ceea ce cumpăr cu bani puțini (de pe diverse site-uri ca Evernisaj sau direct din magazine orientate spre astfel de produse) sunt piese ce nu le găsești acum în marile rețele de retail, sau cel puțin nu la noi în oraș. (Aha! Deci așa se explică de ce nu-i găseam niciodată hainele nicăieri). Uneori port tricouri de doi lei, la propriu!, dar accesorizate corect pot să le fac să arate ca ținutele de sute de dolari. Ca să nu mai spun că cel puțin de două ori pe an, revizuiesc hainele ce le am și le dăruiesc celor care și le doresc și au nevoie pe cere care nu le mai port.

– Uite, ăsta-i secretul meu – a continuat după o pauză – nu l-am spus nimănui până acum că-mi era teamă de prejudecăți. Vorbind acum despre toate astea îmi pare rău că n-am vorbit mai devreme; stilul e ceva ce nu ți-l poate lua nimeni, indiferent dacă alegi să porți haine second hand sau realizate de mari designeri.

Ce era să mai zic după această destăinuire? Știam un singur lucru: mă aflam într-un moment de cumpănă – pierdeam un fashion idol, însă eram pe drumul cel bun spre a-mi descoperi propriul stil, iar magazinele second hand urmau să joace un rol important în acest parcurs.”

P.S. Dacă te îmbraci din magazine second hand, nu înseamnă că nu ești un om de prima mână!
Articol scris pentru Spring Superblog 2018.

Share: