”Cum știi dacă vrei să fii cu cineva?”
O căutai prin întuneric, iar când ai găsit-o ai întrebat-o în timp ce o priveai: ”Cum știi dacă vrei să fii cu cineva?”
A stat un timp fără să răspundă, însă apoi a început să îți vorbească, recunoscând că și-a pus această întrebare. Doar că a evitat să îi găsească un răspuns. Sau sa-l vocifereze. Știa totuși că acesta e momentul potrivit, așa că și-a luat inima în glas și-a început să spună mai tremurând, mai stând, mai arzând ce e acolo.
Îți răspundea ție, celui ce o iubeai din tot sufletul și parcă dintotdeauna; ți-a povestit cum arăta fericirea ei, gândindu-se la altul. Un altul real, dar îndepărtat. Un altul pe care-l admira, ce o făcea să râdă, pe care-l respecta și la care îi fugea deseori gândul. Un altul cu defecte, dar care păleau când se gândea la el ca întreg, ca om. Un altul ce o intriga, neștiind dacă o purta la rândul lui în gând. Un altul ce-l dorea aproape…
Un altul pe care-l iubea, însa diferit de tine – acest altul ce o iubești cu toată ființa pe ea.
que dejas
esa pisca
de aquellas comidas
platos mas esquicitos,,
pero amor..
porque te soy lejano antiguo
y en esa soledad añeja puedo decir
amor
nadie te a amado..
porque tu amor esta detras del oceano
que nunca animastes a cruzar
oceano que latino o no
te llama
no llames grandeza a aquellas riquezas
que no son mas que mera riqueza robada,,,
ya ves
soy latinoamericano
uruguyo
pobre
como mi presidente
pero sabe,os de amores de saber plantar no solo flores sino plantarte besos en tus labios,,,,