Braț la braț cu renunțarea

78c52baa1e8959163cb8eca3c19b0708

Cu ea m-am întâlnit într-o zi oarecare – de atunci se ține ca scaiul de mine și își spune prietena mea. Însă m-am obișnuit cu prezența ei și cu tot ce înseamnă – cu atât mai mult cu cât a fost alături de mine în momente esențiale.
Era acolo când am cunoscut-o pe cea de care m-am îndrăgostit. M-a avertizat că nu are rost să intru în vorbă cu o fată care citește, dar n-am ascultat. Mi-a plăcut mai mult decât aș fi crezut – mă luase dragostea pe sus, însă prietena mea m-a coborât cu picioarele pe pământ.
– Mai mult ca sigur că fata asta nu ține la tine – sunteți prea diferiți și prea departe unul de celălalt.
Eu simțeam altfel situația, însă deja aveam dubii. Mă chinuia faptul că mi-a demonstrat cât ține la mine – ne iubeam, doar că nu ne-am spus-o nicicând. Prietena mea știa ce simt și vroia să mă liniștească:
– Și ce dacă ți-a demonstrat că te iubește? Și tu te-ai străduit să faci la fel – acum sunteți chit. Ar trebui să-i spui să nu-și facă speranțe în ceea ce te privește. Las-o, ce ai de pierdut? mi-a spus, luându-mă de braț.
– Ai dreptate, am răspuns resemnat, fără ca măcar să încerc să mă opun de această dată – până la urmă era îndemnul prietenei care îmi era mereu alături de un timp încoace.
Abia târziu am realizat că n-am pierdut, dar nici victorie n-a fost … Fata ce o iubeam putea fi a mea, însă acea prietenă m-a convins să nu încerc, iar acum ea nici măcar nu e aici să-mi alunge imaginile din minte când mă gândesc că fata care citește ar putea fi fericită cu altcineva …

În cazul în care mai ai dubii, numele acelei ”prietene” era renunțare!

Share: