Autocunoașterea

Unul din domeniile de care sunt pasionată este dezvoltarea personală. Traduc această pasiune cam așa: nu mă satur să învăț despre mine și despre cei din jur; despre noi ca oameni altfel spus. Tocmai din acest motic încep o serie de articole pe această temă, iar primul din ele se referă la autocunoaștere.

Prima dată când am luat în serios acest aspect a fost la finalul clasei a X-a, în urmă cu vreo zece ani. Eram volutar într-un ONG din Satu Mare și am plecat un grup de aproximativ 40 de tineri în Austria, timp de două săptămâni, într-o tabără de ”autocunoaștere și educație peer to peer”. Nu mi-au spus prea multe cele două concepte, dar aveam să mă familiarizez cu ele în zilele ce urmau. Am avut workshopuri și activități în fiecare zi și pe măsură ce învățam (despre propria persoană în primul rând) pe atât îmi dădeam seama cât de puține știu.

Ce-i interesant la autocunoaștere e că analiza ce ți-o faci nu e valabila pe viață – aici nu-i ca și culoarea ochilor. Te poți schimba atât de mult în perioade relativ scurte de timp, încât introspecțiile sunt recomandate (necesare aș spune) periodic.

Așadar, petrece puțin timp cu tine și răspunde la următoarele întrebări (lista nu e exhaustivă):

• cum te simți?
• ce te face fericit?
• care-i cea mai mare putere a ta?
• unde sau când ai vrea să fii mai puternic?
• cum te simți vis-a-vis de relațiile pe care le ai?

Emoțiile contează și dacă nu ai făcut asta până acum, e momentul să le analizezi și să le iei în considerare (sau să-ți asumi riscul că într-o zi s-ar putea ca emoții de care nici nu știai că exită în tine te fac să reacționezi într-un mod .. atipic pentru tine).

Scrie undeva răspunsurile și păstrează-le aproape – e definiția ta pentru tine și e important să știi cine ești în fiecare moment. Ține minte că autocunoașterea e un proces continuu, așa că ia-ți momente pentru a reflecta la cine ești; oricâte ai nevoie.