În urmă cu mulți ani mă întrebam de ce în ajunul Crăciunului familia mea (și lumea întreagă până la urmă) se zolea pentru a face curățenie și a pregăti cele mai alese bucate pentru masa de Crăciun. Nu înțelegeam de ce în loc să se odihnească în zilele libere, alegeau să muncească – parcă cu și mai multă sârguință, cu și mai mult drag și spor.

Mai apoi, în timp am început să le fac și eu daruri celor dragi și mă bucuram mai tare de bucuria lor, decât atunci când primeam cadouri.  Și sentimentul acesta de a-i vedea pe cei din jur fericiți era preferatul meu!

În timp am înțeles că toate acele pregătiri din ajunul Crăciunului sunt modul prin care familia mea ajungea să facă un cadou celor care ne pășeau pragul; pentru ei și pentru noi toți, să ne vedem oaspeții fericiți însemna magia Crăciunului. Și azi e la fel; și azi ne bucurăm să dăruim celor dragi bucate tradiționale, pe care le pregătim cu mare drag în ajunul Crăciunului. Și azi mergem la țară. Și azi ajunul Crăciunului ne prinde la biserică, iar de acolo ducem colinda la alte case. Și colindăm, și colindăm – colindele acele ce le cântau și bunicii și străbunicii noștri. Și apoi ne întoarcem acasă, să primim colindători și să ne bucurăm de bucuria lor!

Ajunul Crăciunului - Madalina Pintea Blog
În încheiere vă las prima strofă a unei colinde dragi mie, care o colindăm în fiecare seară de ajun!
Noi ducem corinda-n casă,
Sara-i mare a lui Crăciun,
Nouă gazda ne-o primească,
Sara-i mare a lui Crăciun!

Share: