Tu când vezi un om al străzii ce simți? Îl condamni sau îl tratezi cu indiferență? Ți-e silă sau milă de el?

E miezul nopții și tocmai am ajuns în stație pentru a aștepta ultimul tramvai – îmi doresc cu nerăbdare să ajung acasă … Pe singura bancă din stație stau înghesuiți cinci bărbați – oameni ca mine și ca tine până la urmă, încă când i-am văzut mi-am dat seama ca acea bancă e poate singurul lor adăpost din seara aceasta.

Dacă îi privești cu atenție, ai impresia că s-a strâns în ei toată mizeria acestei lumi, sau cel puțin a acestui oraș, și totuși, ei au puterea să zâmbească … Dar e drept, zâmbetele lor sunt printre cele mai triste care le-am văzut vreodată. Și te poți mira? Hainele lor sunt atât de negre de la zilele ce le duc, încât și nopțile par mai albe decât ele.

Am ajuns să mă întreb dacă au familie, copii … ce viață au dus înainte și oare ce i-a schimbat într-atât de au ajuns să aibă sufrageria, livingul și dormitorul pe stradă.

După câteva minute a sosit tramvaiul mult așteptat . Doi dintre ei au luat-o, braț la braț, pe una din străzile din josul stației, iar ceilalți trei au urcat în tramvai, coborând după trei stații. Probabil se îndreptau cu toții spre o altă bancă …

Share: