Pașii unui om pierdut

Pasul întâi: Cum să devii vulnerabil

Crezi! Atât îți trebuie: încredere oarbă într-un om care îți spune că și tu meriți ca cineva să aibă grijă de tine. Crezi persoana ce te ia în brațe și-ți dă senzația de siguranță.

Pasul doi: Repetiția e mama învățăturii

Azi o dată, mâine iar și tot așa. Simți tu că ceva nu-i în regulă, ai da înapoi și totuși nu prea, așa că aproape te abandonezi în siguranța ce o simți lângă celălalt.

Pasul trei: Negarea

”Nu mi se poate întâmpla un ca asta!” e tot ce se derulează în capul tău.

Pasul patru: Visarea

Aici deja intri în panică pentru că lucrurile iau o întorsătură neașteptată. Credeai că poți controla situația, dar surpriză: nu e chiar așa! Prin urmare, ca să scapi de spaimă, începi să visezi – și bineînțeles că-ți faci tot felul de scenarii.

Pasul cinci: Acceptarea

– Știi, m-am îndrăgostit de tine! Hai c-am zis-o și pe asta, chit că e groaznic de greu s-o recunosc!

Restul pașilor nu mai contează – deja ești pierdut!