„Words don’t come easy” – scrisoarea mea

„Words don’t come easy” – așa am început scrisoarea ce-i era adresată, tocmai în ideea că aș fi avut avut atât de multe să îi spun, dar parcă totul se bloca când trebuia să părăsească închisoarea formată de propriul corp. Totuși, câteva sentimente au reușit să evadeze, fără să fie prinse și încarcerate mai apoi.

Îi scriam un bilet de rămas bun omului care mă inspira și mă umplea de sentimente frumoase în interior, celui care avea grijă de mine și mă iubea în cel mai simplu și frumos mod- și Doamne greu îmi mai era … Dar ce era să-i scriu, când în minte mi se derulau atâtea amintiri frumoase? „Ce mă fac eu cu tine?” m-a întrebat în una din seri. Atunci nu i-am dat niciun răspuns, deși în mintea mea era creat deja unul. Dar am decis să aștern pe hârtie ce nu-i spusesem: „Ce mă fac eu fără tine?” – era întrebarea ce-mi trecea prin minte.  Și poate sună ca un clișeu sau ca un fel de dependență, însă de fapt a fost doar un mod de-a exprima sentimentele puternice ce se zbăteau în mine.

N-am mai scris multe rânduri în continuare. Am pus scrisoarea într-un plic improvizat și-am așteptat momentul în care aveam să i-o dau, fără a ști ce urmează …