Uneori am impresia că zilele se măsoară în chipuri

Azi am trecut pe lângă mii de chipuri – oameni de tot felul!

Pe unii dintre ei i-am privit câteva secunde – m-o fi atras zgomotele, contrastele de culori sau unele priviri uneori … Pe-o parte din ei îi cunosc, însă pe majoritatea nu i-am văzut nicicând și posibil să nici nu-i mai văd – oricum de puțini îmi aduc aminte.

Și totuși, la sfârșitul chipurilor – dacă tot se măsoară zilele în ele -, înainte să adorm, unul singur îmi apare în minte. Doar pe acela pot să-l văd…  și adorm așa, conștientă că n-o să mai plece …