Ție ce ți-ar spune trecutul dacă ai vorbi cu el la telefon?

Am sunat la acel număr imediat ce văzusem mesajul, iar când am auzit acea voce caldă la celălalt capăt al liniei, n-am mai avut dubii, era ea … După cinci ani i-am auzit vocea din nou.

– Alo? am răspuns și eu, rostindu-i numele. Îmi treceau prin minte mii de întrebări, dar tot ce aș fi vrut să-i spun s-a concretizat într-un: de ce mi-ai scris acel mesaj?

În telefon s-a auzit cum ofta un om care deschidea un sertar vechi al sufletului, plin de amintiri ce se doreau a fi îngropate.

– Acel mesaj l-am scris în urmă cu trei ani, înainte de a-i spune ”da”  soțului meu. N-am apucat nicicând să-mi iau rămas bun de la tine, oricât te-am căutat, dar vroiam să știi adevărul cândva. Atunci am fost sinceră cu mine și am setat să primești acest mesaj în ziua când ar fi fost aniversarea noastră – azi, fata care o cunoșteai cândva, e sinceră cu tine.

M-au cuprins remușcările. Toate. Și alea care nu știam că le am! I-am spus că trebuie să plec.

– Știu. Și atunci a trebuit …

– Te sun mai târziu.

– Azi nu mai cred cuvintele astea și oricum ți-ai pierdut demult dreptul de a mă suna.

Am simțit un zâmbet amar în ton, dar apoi n-a mai zis nimic și a închis telefonul. Mi-a luat ceva timp până să-mi pun ordine în gânduri. Mi-am ținut promisiunea și am sunat-o, doar că de data asta numărul nu mai era disponibil. Nici în acea zi și nici în cele care au urmat … Ea dispăruse ca o fantomă și tot ce-mi lăsase era acel mesaj: ”Vreau să știi că am rămas a ta mult timp după ce ai plecat și m-ai lăsat goală, îmbrăcată doar cu niște haine … ”.