Mi-am luat inima-n diniți; am spus da!

Se temea că va fi catalogată drept egoistă, dar până la urmă, înainte de a trăi cu părerile celor din jur, trebuia să-și împartă zi de zi viața cu propria persoană și cu propriile-i gânduri. Deci ce era mai rău, să nu te accepți tu sau să nu fi acceptat de cei din jur? Probabil ambele …

Uitase cum e să împarți gândurile, problemele, fericirea cu cineva. Au trecut ani întregi de când, chinuinde-se să șteargă urmele unei mari dezamăgiri, a șters prea mult – a șters tot!

Așa că într-o frumoasă dimineață de iarnă, a încetat să se mai gândească la trecut – nu pentru că l-a șters, nici pentru că-l uitase, ci pur și simplu pentru că în acea zi îmbrățișase șansa care i-o oferise viața și a spus da din toată inima!