Azi mă simt mai om ca niciodată…

Ai observat vreodată că starea noastră e în concordanță cu vremea? Azi a fost o ceață densă – am rămas surprinsă de ea! N-am prea stat pe afară, dar totuși au fost momente când n-am văzut capătul drumului din cauza ei. Știam că undeva trebuie să fie senin, așa că de îndată ce am avut ocazia am început să mă deplasez – n-a dispărut fenomenul, dar am simțit pe alocuri razele pale ale soarelui. Apoi mi-am propus să mă bucur de răceala cu care-mi colora obrajii …

Mi-am dorit și mi-am permis să mă pierd în ceață – căutam astfel bucăți lipsă din mine și am găsit părți interesante. Cea mai importantă descoperire a fost acceptarea. Am realizat cât de important e să accept că am pierdut oameni dragi (nu în  sensul că au fost cândva proprietatea mea, ci că mi-aș fi dorit mult să fie o parte a vieții mele – însă ei sunt azi departe). Și-o spun cu toată demnitatea din lume. Adevăru-i că am luptat, dar cu oamenii e delicată treaba –  am fost și de-o parte și de cealaltă a baricadei.

Azi știu cum e să pierzi și mai știu că am puterea de a accepta o astfel de înfrângere.

Să nu crezi că nu mă încearcă sentimente și stări contradictorii – tocmai de aceea azi mă simt mai om ca niciodată …