”Nu ți-am spus niciodată cât de dureroasă a fost despărțirea noastră, cât am suferit din pricina plecării tale, a tăcerii tale, a absenței tale, dar poate și mai mult din pricina că te știam fericită fără să-ți pese de ceea ce am însemnat unul pentru altul. Totuși, trebuia să mă înclin în față evidenței: dacă prezența unei femei ca tine în viața unui bărbat este de-ajuns pentru a-i dărui acestuia o fericire mai mare decât putea el spera, în schimb, egoismul și absența ta îi lasă sufletul gol pe vecie. În cele din urmă am înțeles că dorința mea de a te reține este zadarnică, nimeni nu poate așa ceva; tu iubești cu sinceritate…”

Marc Levy – Prima noapte

Într-o carte în care se desfășoară o acțiune exorbitantă, unde doi oameni de știință pornesc în aventura vieții lor pentru a descoperi cine suntem, de unde venim și cum a început totul, am găsit acest fragment. Pierzându-se parcă printre oameni, locuri, culturi, istorie și ritualuri, aceste rânduri mi-au atras totuși atenția. (Nu vreau să mă înțelegeți greșit, întreaga lectură a fost una pe care nu o poți lăsa din mână până ce nu îi cunoști deznodământul, însă acestea au fost rândurile pe care le-am citit iar și iar și iar – și aici e ca la teatru: îți place întreaga piesă, dar la final îți rămâne în gând doar o secvență, doar chipul unui singur actor).

Pasajul mi-a dezvăluit părți din mine și părți din alții, poate din fiecare persoană care mă înconjoară.. știam toate acestea, le simțeam mai bine spus, dar am găsit în sfârșit scris! E drept că eu aș avea ceva de adăugat aici și ceva de îndepărtat că să mă reprezinte cu adevărat, dar nu, n-am să fac asta, nu acum! Rândurile acestea sunt geniale, avându-și locul și sensul lor în lumea asta mare …

woman in bed

Share: