Povestea unui pahar de vin

Îți scriu acum ca să te invit la un pahar de vin; vino să ne întâlnim și să bem împreună și altceva în afară de dulceața, sau poate amărăciunea, acestei lumi.

În plus, îmi doresc să-ți mărturisesc ceva, să te privesc în ochi și să-ți spun că n-am uitata€¦ întreaga mea ființă își amintește de noi; ai auzit bine, de noi, iar nu de tine. Mă privești curios și tacit în timp ce te năpădesc amintirile și eu mă bucur că nu spui nimic; adevăru-i că te-am chemat doar ca să mă asculți și să-ți bei paharul. Îmi recunosc în fața ta propriile slăbiciuni, iar tu mai iei o înghițitură din licoarea dulce a€“ acum-, ca să-ți ascunzi surâsul. Ce nu știi tu însă, este faptul că tocmai înfruntându-le, mă eliberez de ele.

Ți-ai ascuns de multe ori fața în spatele celor trei pahare de vin, iar eu nici n-am apucat să mă ating de primul, prea concentrată fiind în a nu pierde șirul poveștii; dar acum a ajuns la sfârșit, iar în încheiere îți spun doar atât, că la siguranța ta fragilă, mă încearcă un sentiment de milă; apoi, iau o înghițitură din pahar și plec.

Erai năucit de întreaga întâmplare și abia târziu ai văzut biletul care s-a aflat mereu sub paharul meu. Citindu-l, dintr-o data tot vinul care l-ai băut ți s-a părut sec și apoi ai realizat că acum am drumul meu, al tău fiind în celălalt sens.

Pe bilet scria: „€œTe-ai purtat cu mine cum am făcut eu cu acest pahar de vin; m-ai umplut de dragoste, m-ai gustat puțin, iar apoi ai plecat fără nicio altă explicație. Acum a mai rămas doar vinul; ți-l dăruiesc, fără a însemna însă că-ți las și dragostea mea!”