Despre bărbații altor femei

Am respectat mereu bărbatul altei femei, grosso mondo vorbind căci știu că nimeni nu deține pe nimeni și că dacă cineva stă lângă tine o face … din anumite motive. (Recunosc, inițial am vrut să scriu benevol, dar apoi m-a lovit realitatea. Adevăru-i că ajungem să ne împărțim viețile cu cineva din cauze multiple și diverse: iubire – idealul spre care tindem mulți -, statut social, singurătate, bani, prietenie, lașitate, simplitate, curaj, norme de tot felul și așa mai departe).

De-a lungul timpului am întâlnit mulți oameni – unii s-au îndrăgostit de mine, de alții m-am îndrăgostit eu și a fost o categorie foarte restrânsă cu care am trăit povești de iubire. Dar poveștile astea sunt ca și cărțile: mai devreme sau mai târziu au un final, pe care ajungi sau nu să-l cunoști în funcție de o decizie de-a ta – o citești sau nu. Și dacă tot vorbim de cărți, sunt unele pe care nu poți să le uiți nici măcar atunci când citești alta.
Ș-o să mă-ntrebi care-i treaba cu bărbații acum. Ei bine, mi s-a întâmplat să-mi spună aceștia că mă văd sau mă citesc altfel, sau că mă vor iubi chiar dacă nu le voi fi alături, în contextul în care acasă îi aștepta deja o altă femeie. Și atunci le-am dat ocazia să fie domni, estompându-mă încet din peisaj, și să-și respecte doamnele din viața lor.  Și știi de ce? Pentru că va fi mereu o diferență mare între dragostea avută și una închipuita!